Sunt multe exemple despre modul în care funcționează propaganda selectivă, cea care ne scurtcircuitează logica și discernământul. Iată încă un exemplu: este groaznică bombardarea Ucrainei și lăudabilă cea a Rusiei. Mai contează cine a provocat conflictul? Nu mai contează, pentru că propaganda selectivă și-a făcut treaba. România și fostele soviete au o „sensibilitate” aparte față de Rusia, asemănătoare cu a țărilor care au fost sub dominație otomană. Obsesiile lui Macron, Merz și Starmer față de Rusia au avut efect negativ asupra întregii Uniuni Europene. Așadar, este normal să ne bucurăm când este bombardată Rusia. Nu prea știm câți ruși au murit, dar nu contează pentru că au murit mai mulți ucraineni. Pentru cei care gândesc, până la urmă, au murit niște oameni. Am asistat cu toții la ritualul repatrierii celor patru soldați americani morți în urma bombardamentelor iraniene. În fața morții, datoria noastră morală este de a ne exprima respectul solemn și față de zecile de mii de civili palestinieni, sutele sau chiar miile de civili iranieni, evrei și libanezi. UE este preocupată de soarta romilor, dar despre minoritatea românească din Ucraina nici vorbă. României i-au trebuit 16 ani până a fost primită în UE, dar Ucrainei – cu aceleași probleme, chiar mai grave – i se va aplica procedura fast-track.
Istoria științifică, bazată pe documente, a ultimilor 250 de ani – care cuprinde și formarea SUA – nu este cunoscută. A avut grijă propaganda naționalistă din sec. XIX-XX și propaganda selectivă din sec. XXI, care a excelat în interpretări subiective, circumstanțiale. Ceea ce caracterizează societatea contemporană este absența reperelor. „Somnul rațiunii” este pentru unii plutire în Nirvana. Pentru Francisco de Goya, „naște monștri”.
Propaganda selectivă i-a afectat și pe români. Trei sunt stările care pot fi provocate unei societăți: starea de bine, starea de furie și starea de teamă. La români, în ultimii ani a fost eliminată starea de bine. Românul, chiar și cel avut, este nemulțumit. Apoi, s-a încercat inocularea stării de furie cu acuze la adresa oricui din sfera politico-administrativă, „dezvăluiri despre corupți” – mai nou despre „trădători de țară” – s-a apelat la minciuni și tot n-au reușit să miște poporul.
Românul, individual sau în grup, te înjură, te scuipă, sare la bătaie, dar poporul, în ansamblu, nu agreează violența. Din acest motiv, pentru că nu au reușit să înfurie poporul, răsturnarea regimului Ceaușescu a pornit din interior. Pentru a legitima acțiunea, au creat starea de panică prin împușcături și represalii și așa au mișcat grupurile de protestatari. Singura stare care nu poate fi administrată de politic este starea de furie. De regulă, starea de furie provoacă revoluții. Politicul administrează foarte bine starea de panică. Aceasta este situația în România contemporană: Vin rușii! Cad drone! Pleacă americanii! Europa se destramă! Nu mai sunt bani! Suntem trădați! …În paralel, propaganda oferă soluții, care mai de care lipsite de seriozitate. (continuă)



