Statele europene, populația europeană simte cum i se deteriorează nivelul și condițiile de trai, de la zi la zi. Suntem țară europeană, membră UE. Mulți trăiesc, își construiesc cariere sau doar muncesc temporar în Europa. Cei rămași acasă sunt copleșiți de inflație, lipsuri și nesiguranță. Deciziile discutabile ale UE se învârt într-un cerc vicios din care pare să nu existe ieșire. La Bruxelles, în timp ce se codesc pentru câteva miliarde la Bugetul Uniunii, se dau peste cap să îmbogățească SUA, pompând sute de miliarde în LNG, petrol și achiziții militare și tot atâtea aruncă în „groapa neagră” numită Zelenski. Donald Trump a răvășit și restul lumii, fie cu taxe, fie cu amenințări, provocând o stare de nesiguranță generală. Ultima decizie în legătură cu taxele a supărat Canada, Japonia, China, India, Australia, UE, Brazilia și încă vreo 60 de state. Asupra Cubei planează „sabia lui Rubio” (parafrazez sintagma Sabia lui Damocles). Groenlanda rămâne o dorință neîmplinită și NATO se confruntă cu gestionarea problemelor interne.
Așa cum a evoluat lumea în ultimii doi ani, este evident că ne confruntăm cu al III-lea Război Mondial în plină desfășurare. Cum se caracterizează acesta? Simplu! Alte tactici de luptă, alt armament, nici un obiectiv rațional. În aceste condiții, cât poate fi de exagerată următoarea judecată. Dacă național-socialismul a provocat în sec. XX, Primul Război Mondial și a condus la al Doilea Război Mondial, atunci, al III-lea, pe care-l trăim în sec. XXI, va aduce în prim-plan fascismul. Franța, de ce nu și Ucraina, Germania, România, Marea Britanie, Cehia, Slovacia, Ungaria, Olanda, Finlanda, Italia și nu numai, dau semnale îngrijorătoare. Zelenski, pe de o parte, și Netanyahu, prietenul și aliatul lui Donald Trump, au reușit să provoace resentimente în cercurile extremiste occidentale alimentându-le argumentele anti-UE și ideologia rasistă. Pentru că se discută mult și în România despre legea Vexler, antisemitism și se dezgroapă morți, nu cumva acest curent cu caracter justițiar este cauzat de politica intransigentă a „democratului” Netanyahu care conduce Israel de 19 ani? Bineînțeles, nu-l comparăm pe Netanyahu cu „dictatorul” Erdogan care conduce Turcia de 23 de ani.
Pentru că s-a făcut referire la Netanyahu și Erdogan, a venit momentul să ne amintim Propaganda selectivă, cea mai agreată și răspândită formă de scurtcircuitare a creierelor. Deși ambii lideri sunt radicaliști, ambii conduc în țările lor de 20 și mai bine de ani; ambii au intrat pe teritoriul altor state, ambii se confruntă cu minorități, ni se induce că numai unu-i „democrat” – Netanyahu, celălalt este „dictator” – Erdogan. Așa cum este călăuzită opinia publică în ultimii patru ani, pentru satisfacerea unor interese strategice geopolitice, este evident că unii șefi de stat sunt sacrificați, alții ignorați și alții martirizați. Aceeași soartă o au și statele.