România, obligată să adopte legea europeană în materia stocării datelor rezultate din comunicaţii

Păstrarea datelor se referă la stocarea datelor privind traficul şi localizarea care rezultă din comunicaţiile electronice şi nu datele privind conţinutul comunicaţiilor.

Comisia Europeană (CE) a solicitat, joi, în mod oficial României şi Germaniei să ia măsuri în vederea asigurării conformităţii depline cu normele UE în domeniul păstrării datelor, în termen de două luni.

De la momentul pronunţării de către Curtea Constituţională a Germaniei şi, respectiv, a României, a hotărârilor de anulare a legilor naţionale de transpunere a Directivei privind păstrarea datelor, cele două ţări nu au arătat când şi în ce mod vor adopta noile acte legislative în materie.

Directiva privind păstrarea datelor obligă companiile de telefonie şi furnizorii de servicii de internet să stocheze datele privind traficul de telecomunicaţii şi localizarea, în scopuri legate de aplicarea legii.

Întârzierile înregistrate în prezent de Germania şi România în ceea ce priveşte transpunerea directivei în legislaţia naţională ar putea avea un impact negativ asupra pieţei interne a comunicaţiilor electronice şi asupra capacităţii autorităţilor poliţieneşti şi judiciare de a depista, a cerceta şi a urmări penal infracţiunile grave. Prin urmare, Comisia a decis să adreseze acestor două ţări avize motivate, solicitându-le să remedieze această încălcare a dreptului UE (articolul 258 din TFUE).

Germania (în ianuarie 2008) şi România (în noiembrie 2008) au notificat Comisia cu privire la măsurile naţionale de transpunere a Directivei privind păstrarea datelor. Cu toate acestea, la 2 martie 2010, Curtea Constituţională a Germaniei a anulat anumite dispoziţii ale Legii privind supravegherea telecomunicaţiilor din 31 decembrie 2007.

În data de 8 octombrie 2009, Curtea Constituţională a României a pronunţat o hotărâre similară prin care Legea 298/2008 a fost declarată neconstituţională.

Cele două instanţe nu au dispus că Directiva privind păstrarea datelor, în sine, ar fi neconstituţională. Cu toate acestea, deşi niciuna din concluziile enunţate în hotărârile celor două Curţi Constituţionale nu exclude transpunerea completă a directivei într-o manieră conformă cu dispoziţiile constituţionale din Germania şi România, încă nu au fost adoptate noi acte legislative.

La 17 iunie 2011, Comisia a trimis o scrisoare de punere în întârziere Germaniei şi României. Germania a răspuns în data de 16 august 2011 şi a informat Comisia că Ministerul de Justiţie al Germaniei a elaborat o propunere de transpunere a directivei, care, în prezent, se află în faza de consultare interministerială. De asemenea, informaţiile furnizate de autorităţile române confirmă faptul că negocierile privind o nouă lege sunt încă în derulare la nivel interministerial.

În absenţa unor proiecte de lege care să transpună integral Directiva privind păstrarea datelor şi în lipsa unor calendare detaliate pentru adoptarea acestora, Comisia a decis să adreseze Germaniei şi României un aviz motivat, în temeiul articolului 258 din TFUE.

Directiva privind păstrarea datelor (2006/24/CE) a fost adoptată în 2006 şi ar fi trebuit transpusă în legislaţia naţională până la data de 15 septembrie 2007, statele membre având posibilitatea de a amâna păstrarea datelor comunicaţiilor privind accesul la internet, poştă electronică şi telefonia prin internet, până la 15 martie 2009.

Păstrarea datelor se referă la stocarea datelor privind traficul şi localizarea care rezultă din comunicaţiile electronice (şi nu datele privind conţinutul comunicaţiilor). În temeiul directivei, datele privind traficul şi localizarea păstrate de către furnizorii de servicii de internet şi societăţile de telefonie vor fi puse doar la dispoziţia autorităţilor naţionale de aplicare a legii, în anumite cazuri, în conformitate cu legislaţia naţională, şi dispoziţiile relevante ale dreptului UE şi ale dreptului public internaţional.

În aprilie 2011, Comisia a adoptat un raport de evaluare care analizează modul în care statele membre au transpus directiva şi care evaluează folosirea datelor păstrate şi impactul asupra operatorilor şi consumatorilor.

În România, Legea 298/2008 privind reţinerea datelor generate sau prelucrate de furnizorii de servicii de comunicaţii electronice reprezintă transpunerea directivei în legislaţia naţională, aceasta fiind, însă, criticată de la adoptarea sa, atât de către opinia publică, cât şi de instituţiile statului.

În 8 octombrie 2009, Curtea Constituţională (CC) a constatat că este neconstituţională Legea 298/2008 privind reţinerea datelor generate sau prelucrate de furnizorii de servicii de comunicaţii electronice destinate publicului sau de reţele publice de comunicaţii.

În motivarea neconstituţionalităţii Legii 298/2008 privind datele prelucrate de furnizorii de servicii de comunicaţii electronice, Curtea Constituţională critică faptul că Legiuitorul nu defineşte ce se înţelege prin "ameninţări la adresa securităţii naţionale", astfel că, în lipsa unor criterii precise de delimitare, diverse acţiuni, informaţii sau activităţi obişnuite, de rutină, ale persoanelor fizice şi juridice, acestea pot fi apreciate, în mod arbitrar şi abuziv.

Limitarea exerciţiului dreptului la viaţă intimă şi la secretul corespondenţei şi a libertăţii de exprimare, de asemenea, trebuie să aibă loc într-o manieră clară, previzibilă şi lipsită de echivoc, astfel încât să fie îndepărtată, pe cât posibil, eventualitatea arbitrariului sau a abuzului autorităţilor în acest domeniu - subliniază CC.