Udrea: O femeie preşedinte, premier sau şef de partid important ar încuraja implicarea femeilor

Udrea susţine, pe blog, că afirmaţia preşedintelui Băsescu referitoare la apariţia în PDL a unei Margaret Thatcher a generat o dezbatere publică asupra a cine poate să joace acel rol, iar în contextul în care pe 15 octombrie au loc alegerile Organizaţiei de Femei din PDL, este firesc ca subiectul să capete consistenţă.

"Eu cred că e prilejul potrivit să discutăm în general despre rolul femeii în politică. Astfel de dezbateri pun, în general, în evidenţă ambele extreme: stereotipurile care guvernează societatea cu privire la rolurile pe care femeile pot/au voie să şi le asume şi reacţia specific feministă a impunerii în orice condiţii a femeilor la vârful societăţii. În ceea ce priveşte politica, sunt poate femeia care a generat cea mai mare atenţie din partea presei şi a trebuit să mă confrunt, de-a lungul timpului, cu situaţii aproape neverosimile. Unele pozitive, cele mai multe negative. Ştiu, deci, cam care sunt comentariile pe care bărbaţii le fac atunci când se raportează la femeile-politician", scrie Udrea.

Conform acesteia, problemele majore sunt trei: 1. cum ajunge o femeie într-o funcţie înaltă?; 2. cât de sus poate fi acea funcţie?; 3. ce putem face să rezolvăm problemele create de răspunsurile la primele două întrebări?

"1. În politică, există un singur test veritabil de care se ţine cont: votul cetăţeanului. Iar acesta funcţionează numai pentru unele funcţii publice. În rest, accederea într-o funcţie e decisă de apartenenţa la un grup politic şi funcţionează mereu principiul recomandării. Adevărul este că, într-un partid, se poate promova după două criterii: susţinerea pe bază de număr (apartenenţa la un grup politic important) şi susţinerea de către o persoană de la vârf. Iar acestea sunt singurele condiţii: fie că eşti bărbat, fie că eşti femeie; fie că eşti competent, fie că nu", scrie Udrea.

Ea adaugă că, statistic, bărbaţii implicaţi în politică sunt mult mai mulţi decât femeile. "Tot statistic, funcţiile de conducere ale partidelor sunt în majoritate ocupate de bărbaţi, iar nu de femei. Pe cale logică, şansele ca o femeie să atingă funcţii politice importante, fără să fie susţinute de bărbaţi, sunt destul de mici. La fel cum adevărat este şi faptul că, dacă un bărbat şi o femeie urmează aceeaşi traiectorie politică, femeia va fi infinit mai mult blamată de legăturile pe care le stabileşte decât bărbatul. Femeia va suporta, de multe ori, atacuri, injurii şi calomnii", scrie ministrul.

Ea adaugă că femeile discriminează, în acest caz, mai mult decât bărbaţii.

"Şi, culmea!, în această ultimă privinţă, femeile discriminează chiar mai mult decât bărbaţii. Pentru asta, amintesc mereu ce spunea Madeleine Albright: O femeie, după ce a ajuns într-o anumită funcţie, aruncă scara pe care a ajuns acolo, pentru ca nicio altă femeie să nu poată urca pe ea", scrie ministrul.

Ea adaugă, referitor la cât de sus este funcţia pe care o femeie o poate atinge, că femeia-politician din România a făcut progrese în ultimii douăzeci de ani. "Am ajuns până la funcţii de miniştri sau Preşedinte la Camera Deputaţilor. Nu există însă femei care să fie sau să fi fost şef de partid parlamentar (nu introduc PIN şi PC în această categorie pentru că nu au ajuns prin forţe proprii în Legislativ), Prim-ministru sau, de ce nu?, Preşedintele ţării. Există, deci, un plafon maximal prestabilit pe care-l putem atinge", scrie Udrea.

Potrivit acesteia, bărbaţilor politici nu le place să fie conduşi de femei.

"Dacă sperăm la mai mult, intrăm sigur în conflict cu un bărbat care-şi doreşte respectiva funcţie. Şi, cum ei sunt mai mulţi, acesta are câştig de cauză. De aceea, mulţi spun că o femeie nu poate câştiga Preşedinţia, pentru că bărbaţii nu votează femei. Tot de aceea, o femeie nu poate deveni Prim-ministru sau preşedinte de partid, pentru că bărbaţilor politici nu le place să fie conduşi de femei. Iarăşi stereotipuri sociale", scrie ministrul.

Ea atinge, în postare, şi subiectul legat de stereotipuri.

"Acestea se nasc şi sunt întreţinute de obişnuinţă şi ritual. Singura variantă în care lucrurile pot evolua ţin de ruperea regulii general valabile. Iar asta, în România, se poate face în două feluri: fie prin număr, fie prin excepţie. Prin număr, şi nu sunt neapărat adepta acestei variante, înseamnă să impunem normativ un procent de femei (atât la nivel de partid, cât şi la nivelul instituţiilor publice). Caz în care avem de-a face cu o renunţare, cel puţin temporară şi parţială, la principiul meritocraţiei (care nu se aplică însă nici măcar în cazul bărbaţilor). E o discriminare pozitivă. Prin excepţie, dacă o femeie, într-un moment, va accede la una dintre cele trei funcţii mai sus enumerate: Prim-ministru, Preşedinte sau şef de partid important. Acea femeie ar fi o deschizătoare de drumuri, cineva care arată că „da, se poate!” (un slogan politic celebru, construit special pe principiul anti-discriminării). Cred că asta ar încuraja implicarea femeilor în politică", scrie Udrea.