CSM se pronunţă pentru majorarea reţinerii la 48 de ore, Predoiu invocă jurisprudenţa CEDO

La rândul său, preşedintele Consiliului Superior al Magistraturii, judecătorul Horaţius Dumbravă, susţine că în condiţiile actuale termenul de 24 de ore - o durată mult prea scurtă - afectează calitatea actului juridic şi poate genera greşeli sau, de ce nu, chiar abuzuri, din cauza presiunii create asupra celui care are dosarul în faţă, el pronunţându-se pentru majorarea la 48 de ore a măsurii preventive. "Atunci când Constituţia a fost revizuită în 2003 (...), constituantul s-a pripit prin faptul că a prevăzut reţinerea, ca măsură preventivă şi pe care o poate lua şi procurorul, doar la 24 de ore", declară Dumbravă.

Procurorul general al României, Codruţa Kovesi, a afirmat recent că este nevoie de o modificare a duratei reţinerii la 48 sau 72 de ore (în prezent, aceasta fiind de 24 de ore-n.r.), soluţie adoptată şi în majoritatea statelor europene şi care a fost validată în practica Curţii Europene a Drepturilor Omului (CEDO) de la Strasbourg.

Procurorul Kovesi susţinea că, atunci când investighezi dosare privind zeci de persoane şi care au zeci de volume, este nerealist să ceri procurorilor ca, în 24 de ore, să întocmească toate actele procedurale şi să audieze toţi inculpaţii.

"Să nu uităm că în acelaşi interval avocaţii trebuie să studieze dosarele pentru a pregăti apărarea, iar instanţa trebuie să facă audieri şi să se pronunţe înainte de expirarea celor 24 de ore. În acest mod transformăm justiţia într-o activitate contra cronometru şi creăm riscul unor erori de procedură sau unor vicii de apărare", sublinia Kovesi.

În legătură cu declaraţia Codruţei Kovesi privind extinderea duratei reţinerii, ministrul Justiţiei, într-un răspuns pentru MEDIAFAX, arată că această măsură preventivă este reglementată în articolul 23 alin. (3) din Constituţie şi în mod detaliat, în articolul 143 şi articolul 144 din Codul de procedură penală.

Durata de 24 de ore a fost stabilită pentru măsura reţinerii, la nivel constituţional, încă din 1991, data intrării în vigoare a Constituţiei. Spre deosebire de reglementările din Codul de procedură penală anterioare anului 2003, prin Legea 281/2003, ca urmare a condamnărilor României la CEDO (de exemplu, hotărârea în cauza Pantea contra României din 3 iunie 2003), dispoziţiile privind organul competent a dispune arestarea preventivă, durata acesteia şi garanţiile ce însoţesc această măsură au fost modificate, schimbarea fundamentală constând în dispunerea acestei măsuri de către instanţă, şi nu de către procuror, explică Predoiu.

Anterior revizuirii Constituţiei în 31 octombrie 2003, judecătorii CEDO au statuat că procurorul român nu este magistratul independent ce poate decide arestarea preventivă, la momentul respectiv anchetatorul putând lua o astfel de măsură pentru trei zile (72 de ore).

Întrebat dacă este necesară prevederea unei norme de procedură penală în Constituţie, ministrul Justiţiei Cătălin Predoiu a invocat articolul 23 din Legea fundamentală prin care se instituie dreptul fundamental la libertate individuală şi la siguranţă al persoanei.

"Acest drept cunoaşte însă o serie de limitări, iar textul constituţional prevede în mod expres cazurile şi condiţiile în care se pot dispune restrângeri ale dreptului la libertate, în scopul de a elimina orice posibilitate de arbitrariu în dispunerea măsurilor restrictive sau privative de libertate. Ca atare, legiuitorul constituant a prevăzut că percheziţia, reţinerea şi arestarea unei persoane sunt permise numai în cazurile şi cu procedura prevăzută de lege. Textul stabileşte atât durata măsurii reţinerii, cât şi condiţiile şi durata pentru care se poate dispune arestarea preventivă. Cuprinderea la nivel de lege fundamentală a acestor aspecte este opţiunea legiuitorului constituant", explică Predoiu.

În ceea ce priveşte propunerea de extindere a duratei reţinerii de la 24 la 48 sau 72 de ore, Cătălin Predoiu declară că aceasta va constitui o chestiune asupra căreia urmează a se pronunţa legiuitorul constituant.

"Din punctul de vedere al standardelor europene în materie, criteriul la care ne raportăm este jurisprudenţa CEDO. Analizând jurisprudenţa acestei instanţe în diverse cauze, s-a constatat că, pe de o parte, a fost considerată excesivă o durată a reţinerii care a depăşit 3 zile (de exemplu, 4 zile şi 6 ore într-o cauză de terorism - Brogan versus Marea Britanie, 1988), iar pe de altă parte, că este conformă cu standardele convenţionale o reţinere de până la 3 zile (cauza McKay versus Marea Britanie, 2006) până la aducerea persoanei în faţa unei instanţe de judecată)", spune ministrul Justiţiei.

Prin hotărârea din 20 iunie 2002, în cauza Filiz şi Kalkan versus Turcia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a decis la fel ca în hotărârea Brogan împotriva Marii Britanii, cu privire la o persoana arestată pentru fapte de terorism, respectiv că o privare de libertate de 4 zile înainte de a fi adusă în faţa unui magistrat care să se pronunţe asupra legalităţii arestării este în contradicţie cu obligaţia impusă prin prevederile articolului 5, paragraful 3 din Convenţia Europeană, care impune un control imediat al detenţiei. Turcia a violat acest drept, în accepţiunea CEDO.

Pe de altă parte, prin hotărârea din 27 iunie 2002 în cauza Eryk Kawka împotriva Poloniei, Curtea a statuat că procurorul nu poate fi considerat magistrat, întrucât acesta nu este independent faţă de Executiv şi faţă de părţi. Concret, arestarea unei persoane dispusă de un procuror, fără ca această măsură să fie verificată imediat de un judecător, contravine articolului 5, paragraful 3, din Convenţie (Orice persoană arestată sau deţinută trebuie adusă de îndată înaintea unui judecător sau a altui magistrat împuternicit prin lege cu exercitarea atribuţiilor judiciare şi are dreptul de a fi judecată într-un termen rezonabil sau eliberată în cursul procedurii. Punerea în libertate poate fi subordonată unei garanţii care să asigure prezentarea persoanei în cauză la audiere).

În opinia ministrului Justiţiei, Cătălin Predoiu, corelativ cu restrângerile dreptului la libertate individuală, Constituţia instituie alături de două principii fundamentale - prezumţia de nevinovăţie şi legalitatea pedepsei - o serie de garanţii procesuale în procesul penal, prevăzute expres.

"Garanţiile procesuale ale măsurilor preventive privative de libertate sunt legalitatea, necesitatea şi proporţionalitatea acestor măsuri - în acest sens Codul de procedură penală prevede expres condiţiile, cazurile şi organele judiciare care pot dispune măsura reţinerii şi măsura arestării preventive. De asemenea, printre garanţiile procesuale ale luării măsurii reţinerii, se numără şi dreptul la examinarea legalităţii măsurii privative de libertate de către procurorul care supraveghează urmărirea penală, respectiv de către prim-procuror sau procurorul ierarhic superior, potrivit art. 140 din Codul de procedură penală", spune Predoiu.

Ministrul susţine că este convins că dezbaterea publică ce va urma cu certitudine pe marginea acestui subiect va aduce în discuţie perspective extrem de diverse din care poate fi analizată o eventuală modificare Constituţională. "În această dezbatere, jurisprudenţa CEDO în materie va constitui un reper important, după cum am subliniat", a conchis ministrul Justiţiţiei.

La rândul său, preşedintele CSM, Horaţius Dumbravă, afirmă că de mai mult timp se discută pe marginea acestui subiect, în sensul în care reţinerea pe care o poate dispune procurorul este prea scurtă, perioadă în care nu pot fi administrate suficiente probe, mai ales în cauzele în care timpul reprezintă un factor esenţial pentru instrumentarea unei anchete - infracţiunile de omor, cele flagrante etc.

"Cred totuşi că atunci când Constituţia a fost revizuită în 2003, ţinând cont totuşi de faptul că măsura preventivă a arestului în mod just a fost dată ca atribuţie doar în sarcina judecătorului, totuşi constituantul s-a pripit prin faptul că a prevăzut reţinerea, ca măsură preventivă şi pe care o poate lua şi procurorul, doar la 24 de ore. Dacă ar fi prevăzut o perioadă de maxim 48 de ore ar fi reprezentant o decizie corectă a constituantului atât din perspectiva garantării unui drept fundamental pentru cel reţinut, dar şi o perioadă suficientă pentru procuror în care poate aduna probele necesare fie pentru conturarea unei lipse a indiciilor ca învinuitul/inculpatul ar fi săvârşit fapta, fie, dimpotrivă, că el ar fi săvârşit-o", explică, într-un răspuns pentru MEDIAFAX, preşedintele CSM.

În opinia şefului CSM, Horaţius Dumbravă, sunt suficiente temeiuri, inclusiv în practica Curţii Europene a Drepturilor Omului - aceasta conturând perioada similară reţinerii la 4 zile, deci mai mult decât 48 de ore - "ca această perioadă de 48 de ore ar fi satisfacut atât raţiunile unei anchete penale de calitate şi eficiente (deci, ar fi satisfăcut interesul public), dar şi interesul persoanei reţinute, prin limitarea perioadei privării de libertate doar la 48 de ore".

Întrebat dacă era necesar ca o normă de procedură penală să fie prevăzută în Constituţie, judecătorul spune că atât durata maximă a reţinerii, cât şi cea a arestării preventive trebuie să fie înscrise în Legea fundamentală, o asemenea prevedere reprezentând o garanţie importantă a principiului libertăţii persoanei, principiu cu valoare constituţională.

"Nu este o simplă normă de procedură, ci limitarea temporală a reţinerii în Constituţia României este menită a garanta libertatea persoanei, ca valoare şi drept fundamental al omului. Dacă nu ar fi prevăzută această limitare temporală şi ea s-ar rezuma doar la o prevedere procedurală, evident ar putea apărea abuzuri, ştiut fiind că o revizuire a Constituţiei este mai dificil de realizat şi ea presupune şi un referendum - deci o voinţă populară directă - pe când norma procedurală este mai uşor de schimbat/modificat", susţine şeful Consiliului Superior al Magistraturii.

Întrebat dacă este justificată o modificare constituţională, în sensul majorării duratei reţinerii, respectiv dacă este oportună, Horaţius Dumbravă afirmă: "Este oportună revizuirea Constituţiei, prin majorarea perioadei reţinerii de la 24 la 48 de ore. Termenul de 24 de ore este unul impropriu, creează de fapt dificultăţi, atât pentru procuror, cât şi pentru judecător, dar chiar şi pentru cel reţinut. Interesul unei anchete este stabilirea adevărului, administrarea probelor fiind însă îngreunată şi afectată de perioada scurtă de timp în care trebuie făcută".

Magistratul explică, în primul rând, faptul că din perspectiva organului de urmărire penală (procurorul şi poliţia judiciară), în special în cazul infracţiunilor flagrante şi în cauzele complexe, cu un număr mare de infracţiuni şi de suspecţi, o perioadă de 24 de ore este fizic insuficientă pentru strângerea probelor necesare în vederea formulării propunerii de arestare preventivă, iar psihic creează o presiune deosebită asupra anchetatorului, ceea ce, de cele mai multe ori, poate duce la greşeli de procedură, sancţionate ulterior de către judecător.

"În acest termen, de 24 de ore, procurorul trebuie să construiască un dosar care să convingă judecătorul că luarea măsurii preventive a arestului este necesară în cauză. Cele 24 de ore conţin, inevitabil, o noapte, fapt ce scurtează practic - de cele mai multe ori - timpul avut la dispoziţie pentru efectuarea tuturor actelor necesare pentru probarea faptei. Dacă pentru unele dosare, administrarea probelor poate fi făcută şi înainte de momentul în care se apreciază ca necesară luarea măsurii reţinerii, există situaţii în care ea este aproape concomitentă, situaţii în care în termen de 24 de ore porneşti de la început. Măsura reţinerii - ca formă de restrîngere a libertăţii - este una excepţională, trebuie luată doar în situaţii în care se impune, în împrejurări în care, dacă nu este luată, societatea, ordinea publică sau siguranţa cetăţenilor sunt puse în pericol. Sunt fapte grave (omorul, violul) în faţa cărora societatea reacţionează imediat, pretinzând izolarea şi restrângerea libertăţii celui care le-a comis. Aceste fapte sunt - de regulă - cercetate imediat după comiterea lor. Dacă există o persoană faţă de care există suspiciunea (întemeiată) că a comis fapta respectivă, e de la sine înţeles că, fiind vorba de o faptă gravă, reţinerea se impune. Procurorul are însă foarte puţin timp la dispoziţie pentru a efectua ancheta necesară conturării vinovăţiei. Pentru că, de fapt, 24 de ore nu sunt chiar 24. Procurorul trebuie să prezinte învinuitul înainte de expirarea celor 24 de ore în faţa judecătorului. Să presupunem că reţinerea a avut loc la ora 22.00. În cursul nopţii este foarte dificil să procedezi la audieri, să se efectueze expertize, practic să aministrezi probele necesare. E foarte posibil ca unele persoane (martori) să fie plecate, găsirea lor fiind dificilă într-un interval de timp atât de scurt", spune Dumbravă.

În opinia judecătorului, o durată de 48 de ore este rezonabilă pentru a crea cadrul procedural adecvat administrării probelor care să fundamenteze fie formularea propunerii de arestare preventivă, fie renunţarea la o asemenea propunere.

Şi din perspectiva apărării, care va avea timpul şi înlesnirile necesare studierii temeinice a dosarului şi pregătirii unei apărări de calitate, ar fi oportună modificarea duratei. În plus, spune Dumbravă, se evită presiunile nejustificate la care sunt supuşi inculpaţii care, în foarte scurt timp, sunt obligaţi să dea declaraţii complexe atât în faţa procurorului, cât şi în faţa judecătorului.

Din perspectiva judecătorului, spune Horaţius Dumbravă, acesta trebuie să soluţioneze propunerea de arestare preventivă anterior expirării duratei reţinerii. "Or, pentru a pronunţa o soluţie, judecătorul trebuie să studieze dosarul, apoi să-l asculte pe învinuit/inculpat, să asculte argumentele acuzării şi pe cele ale apărării, să chibzuiască asupra soluţiei şi să o dispună, acdeste acte nu pot fi efectuate într-un interval extrem de scurt din momentul înregistrării dosarului în instanţă şi până la expirarea reţinerii, de cele mai multe ori procurorul prezentând dosarul în ultimele ore ale acestei măsuri, neputând uman să se încadreze în termenul de 10 ore anterior expirării reţinerii, de prezentare a propunerii. În plus, o perioadă de 48 de ore poate să ducă la diminuarea sau chiar estomparea practicilor după care propunerile de arestare sunt înfăţişate la orele serii şi, prin aceasta, se pot evita judecăţile de noapte", arată şeful CSM.

Întrebat dacă majorarea termenului de reţinere nu va "restitui" practic instrumentul de putere reclamat înainte de revizuirea Constituţiei, din 2003, cînd procurorul putea aresta pentru un termen de trei zile, Dumbravă a declarat că societatea a decis ca, în unele situaţii, unor persoane să li se restrângă dreptul la libertate. "Pentru ca ea să fie în siguranţă. Dar şi pentru ca să aibă posibilitatea de a stabili adevărul cu privire la unele fapte petrecute în sânul ei. În 24 de ore este dificil să dovedeşti că o persoană prezintă pericol pentru societate. Dacă măsura este prevăzută de lege, atunci ea trebuie să aibă şi eficienţă. Altfel, scopul pentru care a fost creată nu mai este atins. În condiţiile actuale, termenul de 24 de ore (o durată mult prea scurtă) afectează calitatea actului juridic şi poate genera greşeli sau, de ce nu, chiar abuzuri, datorită presiunii create asupra celui care are dosarul în faţă", a spus Horaţius Dumbravă.

Din această perspectivă, arată magistratul, reţinerea nu poate fi privită ca un instrument de putere, ci ca o măsură procesuală, cu condiţii şi o procedură stricte, menită să ducă la buna desfăşurare a procedurilor penale, deziderat care nu se poate realiza în pripă, ci solicită timp şi chibzuinţă.

"Judecătorul, învestit cu o propunere de arestare preventivă, este suveran să decidă dacă sunt sau nu îndeplinite condiţiile să dispună această măsură extremă pentru libertatea persoanei. Formularea unei astfel de propuneri nu echivalează sub nicio formă cu luarea ei şi, atât judecătorul, cât şi procurorul sunt responsabili de rolul diferit pe care fiecare il joacă într-o societate democratică pe durata procesului penal", mai spune Dumbravă.

Despre eventuala lezare a dreptului la libertate prevăzut de Convenţia Europeană, prin faptul că inculpatul nu va fi dus imediat în faţa unui judecător pentru un control al detenţiei, şeful CSM arată că, în primul rând, CEDO nu exclude luarea măsurii arestării preventive de către procuror sau de către poliţia judiciară, cu condiţia ca cel arestat să fie prezentat de îndată în faţa unui magistrat însărcinat cu puteri judiciare, care, în sistemul nostru de drept este numai judecătorul. "De îndată" înseamnă într-un termen scurt, iar un interval de patru zile a fost considerat de către judecătorii de la Strasbourg că satisface exigenţele impuse de articolul 5, paragraful 3, din Convenţia Europeană, a conchis Dumbravă.