Campania electorală pentru turul I al alegerilor prezidenţiale, desfăşurată pe fondul unor crize politice şi economice cu implicaţii sociale negative, a fost încrâncenată, grotescă pe alocuri, lipsindu-i creativitatea şi emoţia.

Specificul acestei campanii electorale constă în faptul că a debutat în plină criză politică, în condiţiile în care Guvernul Boc (format din PDL şi PSD) a fost demis, în Parlament, de către o alianţă formată din PSD, PNL, UDMR, PC şi minorităţi. Tot de specifiul campaniei ţine şi accentuarea crizei politice prin respingerea Guvernului Croitoru şi prin tergiversarea intrării în plenul Parlamentului, pentru votul de învestitură, a Guvernului Negoiţă.

În pofida alierii conjuncturale - prima dată la suspendarea preşedintelui Traian Băsescu, în 2007, a doua oară la căderea Guvernul Boc - această alianţă parlamentară nu a susţinut un singur candidat la Preşedinţie (aşa cum s-a întâmplat în cazul CDR, care l-a susţinut pe Emil Constantinescu împotriva lui Ion Iliescu), ci a avansat candidaţi proprii.

Construcţia campaniei, din punct de vedere al imaginii, a impus, aşadar, o luptă între Traian Băsescu, susţinut de PDL, şi o alianţă parlamentară care i se opune, formată din PSD, PNL, UDMR, PC şi minorităţi, dar care nu-i contrapune lui Băsescu un singur oponent, ci mai mulţi, respectiv trei: Mircea Geoană, Crin Antonescu, Kelemen Hunor.

Astfel, campania electorală pentru alegerea preşedintelui nu a implicat, din punct de vedere al imaginii, conturarea şi impunerea unei alternative la Traian Băsescu, urmarea fiind o împărţire a electoratului anti-Băsescu în funcţie de contracandidatul de care se simte mai apropiat. Astfel, campania nu a reuşit să releve o alternativă clară la Traian Băsescu, în ciuda existenţei unei majorităţi parlamentare care i se opune.

Mesajul dat la unison, în timpul campaniei, de contracandidaţii lui Băsescu a fost că Băsescu nu trebuie să mai câştige un mandat şi că cinci ani cu Băsescu ar fi dezastruoşi pentru România, dar nu a implicat şi o alternativă explicită comună propusă electoratului, ci doar alternativa propriei persoane.

Pe lângă aceasta, campania pentru turul întâi a fost una "narcisistă", în care candidaţii au dialogat, parcă alienaţi, cu ei înşişi, fiind ancoraţi în confruntări în oglindă, delimitate de propriile graniţe ideologice.

Campania electorală s-a desfăşurat, totodată, pe fondul crizei economice interne şi internaţionale, peste care a fost suprapusă criza politică. În condiţiile în care Guvernul a fost demis, organismele internaţionale financiare care au creditat România nu au mai avut un partener de discuţii, eventualele finanţări rămânând în suspensie. Campania a fost marcată şi de proteste sociale – cel al crescătorilor de animale şi greva de la la metrou având impactul cel mai mare – prima, un impact mediatic, a doua, unul economic şi politic.

Un alt aspect specific al acestei campanii a ţinut de faptul că preşedintele în exerciţiu, Traian Băsescu, şi-a exercitat dreptul de a decreta organizarea unui referendum naţional în ziua alegerilor, electoratul fiind solicitat să se pronunţe asupra reducerii numărului de parlamentari de la 471 la 300 şi asupra transformării Parlamentului bicameral în unicameral. Decretarea unui referendum naţional organizat în ziua alegerilor prezidenţiale este un fapt fără precedent în istoria campaniilor prezidenţiale din România.

CANDIDAŢII

În campania pentru alegerile prezidenţiale au intrat 12 candidaţi, care nu s-au întâlnit în cadrul unei confruntări sau măcar într-o dezbatere, niciodată, ceea ce constituie, de altfel, un alt fapt fără precedent.

Toate partidele sau alianţele politice au susţinut un candidat propriu, astfel: Traian Băsescu, preşedintele în exerciţiu, susţinut de PDL, Mircea Geoană, preşedintele Senatului, susţinut de alianţa PSD-PC, Crin Antonescu, susţinut de PNL şi Kelemen Hunor, susţinut de UDMR.

Au existat, de asemenea, şi trei candidaţi independenţi: primarul Bucureştiului, Sorin Oprescu, dar şi Constantin Potârcă şi Eduard Manole.

Sunt de remarcat, totodată, şi aşa-numiţii "candidaţi exotici", europarlamentarii Corneliu Vadim Tudor şi George Becali, preşedinţi ai unor formaţiuni neparlamentare, PRM, respectiv PNG, dar şi candidaţii Remus Cernea, susţinut de Partidul Verde, Cristian Iane, susţinut de PER, şi Constantin Rotaru, susţinut de PAS.

Este de remarcat faptul că aceasta este prima campanie pentru alegerea preşedintelui care, din cauza decalajului dintre mandatul preşedintelui (cinci ani) şi mandatul parlamentarilor (patru ani), nu a coincis cu campania pentru alegerea Parlamentului.

Acest lucru a implicat un efort deosebit din partea candidaţilor, care au fost obligaţi să concentreze forţa aparatelelor de partid în condiţiile în care acestea nu erau angajate în propria lor campanie.

ROLURILE ŞI MITOLOGIA DE CAMPANIE

Ca şi în campaniile electorale precedente unde se confruntă candidaţi, nu partide, şi de această dată competitorii au încercat să îşi contureze, să îşi impună sau consolideze rolurile specifice, potrivit mitologiei de campanie.

Astfel, preşedintele în funcţie, Traian Băsescu, şi-a impus şi consolidat rolul de "părinte". Adversarii săi politici i-au lipit rapid o etichetă peiorativă, transformându-l în "tătuc", cu indicaţia directă către noţiunea de "dictator". Pe de alt parte, Băsescu şi-a apărat, în campanie, mandatul său de cinci ani, a reiterat realizările sale, a spus că mai sunt unele pe care încă nu le-a finalizat şi a mai cerut încă un mandat.

"Nu mi-a plăcut, dar mai vreau un mandat", a spus Băsescu în campanie.

Campania lui Băsescu a fost construită, din punct de vedere al strategiei de imagine, pe două componente: una pozitivă, conturată în jurul sloganului "Băsescu pentru România", şi una negativă, conturată în jurul sloganului "Hai la referendum! De ce le e frică nu scapă".

Băsescu a precizat, încă din debutul campaniei, că adversarii săi nu sunt Geoană şi Antonescu, ci Iliescu, pe care speră să-l lecuiască de putere.

Strategia sa a fost construită după conceptul "eu şi românii împotriva intereselor de grup, intereselor de partid şi intereselor mogulilor de presă".

Pe de altă parte, preşedintele Senatului, al doilea om în stat, Mircea Geoană, şi-a impus şi consolidat rolul de diplomat occidentalizat, de politician cu bune relaţii externe, care poate oferi României o bună reprezentare pe plan internaţional.

Geoană a criticat mandatul lui Băsescu pentru neîmplinirile în plan extern, dar şi pentru cele din plan intern.

Conceptul de imagine fundamental este proiectul său, intitulat "O singură Românie", aluzie la celebrul discurs al lui Adrian Năstase, din 2004, când, după ce a pierdut în faţa lui Băsescu, vorbea de "cele două Românii".

Campania lui Geoană s-a dorit a fi una pozitivă, conturată în jurul sloganului "Învingem împreună", dar a avut şi o componentă negativă, de atac la Băsescu, conturată în jurul mesajului "Trăiţi bine?", prin care a acuzat corupţia din jurul actualului preşedinte.

Geoană l-a atacat pe Băsescu, a avut o relaţie de campanie decentă cu Antonescu, vorbind de o majoritate post-electorală formată în jurul PSD şi PNL şi nu s-a referit deloc la Oprescu.

Geoană a încercat să ducă o campanie de tip american, pe modelul Obama, ecuaţia câştigătoare, din punctul său de vedere, fiind cea preconizată de Viorel Hrebenciuc, care implică intrarea în turul doi cu Băsescu, după care câştigarea alegerilor în baza votului negativ prin care românii îl vor sancţiona pe actualul şef al statului.

Preşedintele PNL, Crin Antonescu, nu a avut un rol explicit pe care să îl consolideze. De aceea a avansat un rol care să îl identifice în piaţa mesajelor de campanie, acela de "revoluţionar al bunului-simţ", conturat în esenţă şi de sloganul său, "România bunului simţ".

Antonescu s-a remarcat printr-o retorică foarte bună şi prin poziţii intransigente, categorice, dar a fost slab remarcat în ceea ce priveşte soluţii explicite.

El i-a atacat atât pe Geoană, cât şi pe Băsescu, singurul pe care l-a menajat şi în compania căruia a manifestat o atitudine de competitor elegant fiind Sorin Oprescu.

Primarul Capitalei, Sorin Oprescu, şi-a impus şi consolidat rolul de om anti-sistem, de independent care luptă împotriva clicilor clientelare ale partidelor. Cu acest rol a câştigat, de altfel, în 2008, funcţia de edil al Bucureştiului.

Campania lui Oprescu a fost structurată în jurul sloganului "Hai România", un slogan îndrăzneţ, de altfel. În campanie Oprescu l-a atacat în special pe Geoană, într-o proporţie redusă pe Băsescu, deloc pe Crin Antonescu.

Produsele de comunicare folosite de candidaţi în campanie nu au epatat cu nimic, au fost fără profunzime, iar strategiile electorale au fost "cuminţi" şi predictibile.

Atacurile de campanie dintre candidaţi au fost, pe alocuri, virulente: Oprescu l-a numit pe Geonă un produs fals, marca Vanghelie-Hrebenciuc, Antonescu l-a numit pe Băsescu tiran şi caricatura lui Ceauşescu, iar pe Geoană mincinos laş şi manechin.

TEMATICA DE CAMPANIE

În mod inedit, campania nu a avut o temă de comunicare predilectă, centrală, aşa cum s-a întâmplat în campaniile precedente, când "Corupţia" sau "Lupta împotriva comunismului" au constituit teme centrale, care traversau ca un fir roşu acţiunile de comunicare.

Au lipsit, totodată, tandemurile preşedinte-premier, folosite în alte campanii ca artificii de comunicare.

În schimb, temele avansate de candidaţi pot fi catalogate drept "false", în condiţiile în care acestea erau impuse de politicieni pe agenda publică, lipsindu-le concreteţea cerută de cetăţean în ceea ce priveşte probleme economice curente şi stringente, ca şomajul, disponibilizările, falimentul firmelor, scăderea consumului, deprecierea monedei naţionale.

Au fost lansate, printre temele "false" de comunicare, atacurile la persoană şi demonizarea adversarilor politici, care fac apel la o emoţie primară a electoratului.

Astfel de teme au fost definite chiar la depunerea candidaturilor la BEC, înaintea debutului efectiv al campaniei. Venirea fostului şef de stat Ion Iliescu la BEC, pentru a-şi arăta suportul faţă de Mircea Geoană şi a-i preda "ştafeta" i-a structurat lui Băsescu o temă de atac la persoană pe care a utilizat-o pe toată perioada campaniei.

Băsescu a formulat ideea că România nu trebuie lăsat pe mâna "coaliţiei de la Grivco", formată din Iliescu, Hrebenciuc, Geoană, Marko, Voiculescu şi Vântu – coaliţie care a dus la căderea Guvernului Boc.

Totodată, Băsescu a precizat, în timpul campaniei, că nu se bate cu Geoană sau cu Antonescu, ci cu Ion Iliescu. Potrivit lui Băsescu, Geoană este un paravan pentru Ion Iliescu, pe care îl va "lecui de putere". Băsescu l-a catalogat, totodată, pe Iliescu drept "cel mai nociv om politic".

A doua temă de comunicare avansată de Băsescu vizează atacul la "moguli", respectiv la patronii trusturilor de presă - Vântu, Voiculescu şi Patriciu - la care se adaugă, spre sfârşitul campaniei, şi Sassu, care patronează o Televiziune publică "mogulizată".

Băsescu a spus că trusturile de presă sunt utilizate pentru influenţarea deciziei politice şi pentru favoruri şi a atacat Antena 1 şi Antena 3, pe care le-a acuzat că se ocupă de campania sa negativă, el punând, de altfel, pe site-ul personal, un film cu poze trucate de politicieni şi patroni de trusturi media.

Traian Băsescu a spus, în timpul campaniei, că în mandatul său presa a fost liberă, dar s-a compromis singură.

Dacă cele două teme au fost promovate de Băsescu şi speculate de acesta în interes propriu, tema Hayssam, compusă din subtemele legate de înregistrări telefonice, stenograme, dezvăluiri din Justiţie, nu a fost promovată de cineva care să îşi fi declinat identitatea, dar a fost folosită împotriva lui Băsescu.

Astfel, a apărut în presă înregistrarea discuţiei Hayssam-Degeratu, despre care Băsescu a spus că este ilegală, el precizând că ascultări făcute de DGIPI au fost multiplicate şi distribuite. Adversarii politici au speculat că Băsescu este, de fapt, "Profesorul" care apare în stenograme.

În contrapartidă, apar, tot în presă, stenogramele şi înregistrarea unei discuţii dintre Bogdan Chirieac şi şeful ANI, Cătălin Macovei, în legătură cu Mircea Geoană, dar şi dezvăluirile despre vizita neoficială a lui Geoană la Moscova.

În campanie apare sporadic şi tema fraudării alegerilor, PSD şi PDL acuzându-se reciproc de fraudă. O altă temă a fost greva de la metrou, care a ţinut două zile consecutive, a paralizat Bucureştiul şi a fost speculată politic.

Tema confruntării dintre candidaţi a ocupat ultima săptămână a campaniei. Această temă a fost avansată de Geoană, preluată de Băsescu, iar confruntarea a avut loc, până la urmă, între Băsescu şi Antonescu, la Cluj.

Presa a speculat existenţa unei aluzii a lui Traian Băsescu la Crin Antonescu privitor la fosta soţie, pe care l-a condamnat în ciuda precizărilor post-factum ale preşedintelui în funcţie potrivit cărora nu s-a referit la situaţia liderului liberal, ci la cazuri personale.

Pe fondul eşecului negocierilor dintre staff-urile de campanie privind o confruntare între prezidenţiabili, a apărut, ca un fapt fără precedent, un acord între TVR, Realitatea Tv şi Antena 3 pentru organizarea unei dezbateri între principalii candidaţi, dezbatere care nu mai are loc.

În ultima săptămână de campanie, staff-urile candidaţilor, prin negocierile purtate, au luat locul, din punct de vedere al expunerii mediatice, confruntării dintre politicieni. Politicul a luat locul presei, negociind formate de emisiune, fapt iarăşi fără precedent.

CAMPANIA VIRTUALĂ

Un loc aparte în economia campaniei îl are campania virtuală, desfăşurată pe net. Aceasta nu a avut însă aceeaşi amploare, dar nici impact în comparaţie cu campania din 2004.

S-a remarcat faptul că site-ul www.băsescu.ro a fost clonat, iar sloganul "De ce le e frică, nu scapă" a devenit "De ce ţi-e frică, păsărică?".

Pe de altă parte, Băsescu i-a parodiat pe Mihai Gâdea, Mircea Badea şi Valentin Stan, de la Antena 3, postând nişte filmuleţe care au circulat pe net, contrapartida venind din partea jurnaliştilor în cauză, care au făcut un film replică.

Mai este de remarcat faptul că Traian Băsescu a apărut, în timpul campaniei, la o emisiune a grupului Divertis, difuzată de ProTv, recitând, cu lacrimi în ochi, o poezie scrisă de el, pe vremea când era marinar.

CONCLUZII

Campania electorală pentru turul I a fost supertehnicizată, similară meciurilor de fotbal cu miză imensă în care aspectele tactice impuse de antrenori "fură" puternic din spectacol şi, în consecinţă, a avut trăsături rigide, putând fi considerată anostă, cu accente "murdare".

Au lipsit, în principal, emulaţia, ludicul, emoţia, subsidiarul, spectacolul, imaginarul, retorica. Au fost prezente, în schimb, încrâncenarea, tehnicismul, abstractul, alienarea, grotescul, subteranul, tenebrosul, docilitatea, narcisismul.
 

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Campania prezidenţială a fost anostă, lipsită de creativitate şi emoţie.

Comentarii