Sistemul naţional de învăţământ este organizat pe niveluri, primul vizând nivelul ante-preşcolar pentru micuţii de la patru luni la trei ani, propunerea privind înfiinţarea creşelor venind de la consiliul local în funcţie, cel puţin, de evoluţiile demografice, potrivit proiectului Legii educaţiei.
Sistemul naţional de învăţământ este organizat pe niveluri. Învăţământul preuniversitar cuprinde următoarele niveluri: educaţie timpurie formată din nivelul ante-preşcolar (4 luni - 3 ani), respectiv nivelul preşcolar (3 - 6/7 ani), cuprinzând grupa mică, grupa mijlocie şi grupa mare, pregătitoare pentru şcoală.
Urmează învăţământ primar: clasele I-IV.
Învăţământul secundar cuprinde învăţământ secundar inferior - gimnaziu, clasele V-VIII şi învăţământ secundar superior - liceu, clasele IX-XII/XIII.
Al patrulea nivel este învăţământ terţiar non-universitar: învăţământ postliceal.
Învăţământul superior cuprinde următoarele niveluri: învăţământ universitar organizat pe trei cicluri: licenţă, masterat şi doctorat şi învăţământ post-universitar.
Învăţământul preuniversitar este subordonat, prin inspectoratele şcolare, Ministerului Educaţiei, Cercetării şi Inovării, iar învăţământul superior este coordonat de Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Inovării, cu respectarea autonomiei universitare.
Formele de organizare a învăţământului sunt: învăţământ de zi, seral, cu frecvenţă redusă şi la distanţă.
Pentru copiii cu cerinţe educaţionale speciale, şcolarizarea se poate asigura şi la domiciliu, pentru cei nedeplasabili, respectiv la spital pentru cei care necesită internare îndelungată.
În funcţie de nivelul organizat, unităţile de învăţământ se denumesc creşă - unitate de învăţământ în care se organizează educaţia antepreşcolară sub forma de servicii de îngrijire şi de educare a copiilor cu vârste între 4 luni şi 3 ani; grădiniţă - unitate de învăţământ în care se organizează educaţie preşcolară şi, după caz, educaţie antepreşcolară, prin servicii de îngrijire şi educare a copiilor cu vârste între 3 şi 6/7 ani, respectiv între 4 luni şi 3 ani; şcoală – unitate de învăţământ în care se organizează învăţământ primar şi/sau secundar inferior - gimnaziu şi, după caz, niveluri de învăţământ inferioare acestora; liceu, colegiu sau colegiu naţional – unitate de învăţământ în care se organizează învăţământ secundar superior - liceu, precum şi alte niveluri de învăţământ preuniversitar; şcoală postliceală – unitate de învăţământ în care se poate organiza numai învăţământ terţiar non-universitar.
Potrivit proiectului, înfiinţarea, desfiinţarea şi reorganizarea unităţilor de învăţământ antepreşcolar preşcolar, primar şi gimnazial se realizează într-o succesiune obligatorie, respectiv consiliul local propune acţiunea, pe baza unei analize de nevoi realizate la nivel local care se va referi, în mod obligatoriu, cel puţin la evoluţiile demografice, situaţia spaţiilor de şcolarizare şi evoluţiile bugetului local.
Apoi, inspectoratul şcolar dă avizul conform pe propunerea consiliului local, în baza unei evaluări privind asigurarea, Consiliul local achită integral din bugetul local costurile necesare realizării acţiunilor prevăzute în lege inclusiv costurile necesare pentru evaluarea pentru autorizare/acreditare în cazul înfiinţării de unităţi de învăţământ.
Trecerea elevilor de la o clasă la alta, de la o unitate la alta, de la o formă la alta, de la o filieră la alta şi de la un profil la altul, în condiţiile stabilite prin regulament elaborat de Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Inovării şi prin Carta şcolii elaborată de fiecare unitate de învăţământ.
În învăţământul superior, caracterul deschis este asigurat de lege şi de Carta universitară.
Elevii şi studenţii cu aptitudini şi performanţe şcolare excepţionale dovedite pot promova doi ani de studii într-un an şcolar sau universitar, cu condiţia ca cei doi ani să nu cuprindă anul terminal, în condiţiile prezentei legi, o singură dată pe ciclul/nivelul de studii.
Elevii care au părăsit prematur sistemul de educaţie au acces la rute alternative de educaţie şi formare profesională, în condiţiile prezentei legi, pentru a-şi continua studiile cel puţin la nivelul învăţământului obligatoriu.
Caracterul deschis al învăţământului se manifestă şi prin recunoaşterea şi validarea rezultatelor învăţării non-formale şi informale, potrivit proiectului.