Geoana Traian Basescu este foarte bun la diagnostic foarte slab la a propune si aplica proiecte

Preşedintele PSD Mircea Geoană a acordat Agenţiei MEDIAFAX un interviu în care vorbeşte despre probleme ale actualităţii politice şi economice: activitatea guvernului, cazul Ridzi, evoluţiile şi perspectivele din PSD şi Coaliţie, alegerile prezidenţiale.

Liderul PSD spune că actualul guvern nu este "la înălţimea imensei majorităţi şi a forţei politice pe care o reprezintă însumat PSD şi PDL" şi că există "într-un fel, o abandonare a independenţei de gândire economică".

Mircea Geoană îl vede pe Vasile Blaga ca pe un minstru "energic" şi un "exemplu pozitiv" şi cazul Monica Iacob Ridzi ca pe "primul test de imagine şi de credibilitate al acestui Guvern".

Geoană crede că este necesară o "recalibrare" a acordului cu FMI şi Comisia Europeană, că "orice creştere de taxe în perioadă de criză este o eroare" şi că "banul public este în continuare cheltuit foarte, foarte ineficient în România", indicând Ministerul Transporturilor ca "suspectul de serviciu, de mulţi ani de zile în România".

Preşedintele PSD este "absolut convins" că Traian Băsescu "nu prinde un nou mandat" şi că "încă cinci ani de Băsescu pentru România reprezintă un risc pe care nu ni-l putem permite".

Liderul social-democrat avertizează că "în timpul campaniei Traian Băsescu şi unii lideri PDL vor trimite cântece de sirenă către pesedişti, spunându-le: nu vă faceţi griji, veţi rămâne la guvernare indiferent de rezultatul alegerilor prezidenţiale".

În acelaşi timp, Geoană se vede ca un viitor preşedinte al României "responsabil şi vizionar", implicat, "catalizator al forţelor" naţiunii, impunerea acestei tipologii fiind avantajul pe care îl are în confruntarea cu actualul preşedinte.

Prezentăm textul integral al interviului acordat Agenţiei MEDIAFAX:

"Reporter: S-au încheiat şase luni de la preluarea guvernării. Sunteţi mulţumit de prestaţia Guvernului, în condiţiile în care jumătate din Cabinet e format din miniştri PSD?

Mircea Geoană: Este un rezultat amestecat. Sunt şi lucruri care s-au făcut bine şi au fost încercări oneste de a contracara criza economică, sunt şi lucruri care s-au făcut mai puţin bine şi cred că, în general, în zona de politică economică lucrurile stau mai prost. Poate că nici nu este imputabil acestui Guvern faptul că criza s-a dezvoltat atât de rapid, atât de brutal, dar în mod cert acest nou Guvern a pierdut prea mult timp cu discuţii despre posturi, despre poziţii, despre algoritm şi cred că s-a pierdut timp politic preţios care ar fi trebuit să fie folosit în sensul unei bune guvernări şi a unui răspuns adecvat la criză.

Oricum, nu vreau să fie interpretat ca o critică la adresa Guvernului, e o constatare pe care o simte orice om de pe stradă, orice om de afaceri, orice salariat din România. Politica economică a acestui moment este o politică care nu ne pune la adăpost de efecte şi mai grave ale crizei. Cred că o regândire rapidă a politicii economice a Guvernului trebuie să fie făcută.

Rep.: Să încercăm un calificativ: sunteţi mulţumit, mai puţin mulţumit, parţial mulţumit?

M.G.: Sunt mulţumit de încercarea de a asigura un echilibru politic şi faptul că această mare majoritate funcţionează, chiar cu scârţâituri, chiar cu unele dificultăţi, este un lucru bun. Deci, cred că existenţa acestei mari majorităţi este totuşi un stabilizator anti-criză în sine. Unde sunt mai puţin mulţumit? De o anumită lipsă de coerenţă şi o percepţie de lipsă de viziune strategică, nu numai cu privire la momentul actual al crizei, cât uneori senzaţia că nu există o viziune pe termen mediu şi că se sacrifică termenul mediu pentru termenul foarte scurt.

Rep.: Aţi avut o discuţie pe acest subiect în coaliţie?

M.G.: Este un subiect pe care îl abordez de fiecare dată în şedinţele coaliţiei, încercând să încurajez pe cei care până la urmă sunt în Guvern să vină cu o viziune puţin mai coerentă şi puţin mai îndrăzneaţă. Suntem acum într-o logică pe care eu am mai trăit-o în urmă cu zece ani de zile, când am avut acordul cu FMI, şi într-un fel am senzaţia că suntem pe un fel de pilot automat, adus încă o dată din străinătate, şi că există într-un fel o abandonare a independenţei de gândire economică şi acest lucru este regretabil. El poate fi încă corectat şi este ceea ce încercăm să facem şi noi.

Rep.: Puteţi să daţi în acest moment o notă miniştrilor PSD şi, în paralel, o notă miniştrilor PDL?

MG: Nu vreau să fac un exerciţiu de concurs de frumuseţe. Sunt miniştri PDL care s-au mişcat bine. Pot să dau exemplul domnului Vasile Blaga, care este un ministru energic şi care, inclusiv pe fonduri europene, pe câteva proiecte guvernamentale interesante, s-a mişcat bine. Deci este un exemplu pozitiv.

Sunt şi miniştri de la noi care ar fi putut să facă lucrurile mai bine decât le-au făcut până acum.

Dar nu cred că este util din punct de vedere politic să mă apuc dau note ca la "Dansez pentru tine" pentru acest Guvern. Percepţia generală, însă, este că acest Guvern nu este la înălţimea imensei majorităţi şi a forţei politice pe care o reprezintă, însumat, PSD şi PDL. Şi acest sentiment este un sentiment împărtăşit de majoritatea românilor. Aici este multă treabă de făcut şi sper ca primul-ministru şi ansamblul Guvernului să corecteze această percepţie.

Rep.: Doamna ministru Ridzi ar merita o notă pentru prestaţia dânsei de până acum?

M.G.: Este, până la urmă, primul test al acestui Guvern. Şi nu e vorba că este un ministru PDL sau PSD. Este primul test de imagine şi de credibilitate al acestui Guvern. Şi eu sper ca acest subiect să fie închis cât mai rapid, pentru că nu face bine percepţiei generale a Guvernului. Până la urmă este decizia primului-ministru şi a celor de la PDL ce fac cu un ministru din tabăra lor, dar eu cred că trenarea acestei discuţii este defavorabilă pentru imaginea generală a Guvernului. Eu aş recomanda o încheiere rapidă a acestui subiect.

Rep.: Dacă DNA începe urmărirea penală împotriva ministrului Nemirschi, consideraţi normală suspendarea lui din funcţie de către preşedintele Traian Băsescu?

M.G.: Avem o lege în această ţară. Singura întrebare pe care o am este dacă nu cumva acest gen de activări de teme de atac împotriva unor miniştri este o chestiune reală sau oarecum dirijată. Dar în mod cert - orice ministru din orice Guvern dintr-o ţară democratică - atunci când apare o problemă reală şi serioasă de Justiţie trebuie luate măsuri politice. Sunt convins că domnul Nemirschi nu este în această situaţie. M-am uitat puţin pe situaţia pe care ne-a prezentat-o. Este clar că este în cel mai grav caz o omisiune. Nu cred că poate fi făcut un proces de intenţie.

Rep.: Voiam să revin la cazul doamnei Ridzi. Vicepreşedintele PDL, Cezar Preda, spunea că PDL nu ar trebui să manifeste "solidaritate ţigănească" faţă de doamna ministru, aşa cum PSD a manifestat în cazul Bivolaru.

M.G.: Există un singur fel de solidaritate, care nu este etnică sau rasială. Eşti solidar sau nu eşti solidar. E decizia celor de la PDL dacă sunt solidari cu o colegă de-a domniilor-lor. Întotdeauna, într-o organizaţie politică, există un instinct de trib. Încerci să te aduni în jurul unui coleg care are o dificultate. Este un instinct natural, în orice comunitate umană. Dar cred că acest tip de încercări de a crea dintr-o problemă a unui ministru PDL o paralelă cu o problemă de acum zece ani în cazul PSD este o încercare stângace a domnului Preda de a devia subiectul de la adevărata cauză. Întrebarea e ce a făcut doamna Ridzi şi dacă banii publici au fost deturnaţi sau nu. Dacă au fost deturnaţi, doamna ministru trebuie să plătească preţul politic al unei astfel de decizii.

Rep.: În cazul în care nu se întâmplă ceva forţat, excludeţi vreo remaniere a miniştrilor PSD până la prezidenţiale?

M.G.: Nimic nu este de exclus în România. Este în mod evident o criză dură pe care o traversăm. Şi întotdeauna, când există o criză şi o presiune foarte mare, există posibilitatea unor supape de siguranţă, pentru a lăsa puţin din tensiune să se ducă. Dar până în acest moment nu avem motive dramatice de insatisfacţie faţă de activitatea miniştrilor noştri.

Rep.: În ultimul timp s-a bătut monedă pe ieşirea PSD de la guvernare – acum, ca reacţie la nemulţumirile faţă de relaţia cu PDL, sau înainte de prezidenţiale, ca o necesitate strategică privind poziţionarea dumneavoastră faţă de Traian Băsescu. Vroiam să lămurim acest lucru, să nu mai existe o zonă de ambiguitate.

M.G.: Nici una, nici cealaltă. Cred că ar fi frivol din partea noastră, şi din partea mea, care am pledat pentru intrarea partidului pe care îl conduc la guvernare, în interes naţional şi în interes general, să fac un gest invers pe un criteriu care până la urmă nu este relevant pentru cetăţean. Singurul lucru care poate determina o decizie de acest gen din partea noastră ar fi incapacitatea de realizare a programului politic la care ne-am angajat. Deci singurul lucru care ar putea să determine o ruptură a acestui parteneriat ar fi nerespectarea fondului acestui parteneriat. Nu o ceartă pe o funcţie sau pe alta. Este important, dar nu este decisiv.

Rep.: Ce înseamnă nerespectare? Dumneavoastră sunteţi la guvernare, de ce aţi vorbi despre nerespectare? De ce să nu respectaţi ceea ce aţi promis

M.G.: Nu. Eu vorbesc de faptul că există în această perioadă foarte dificilă nevoia unei ajustări, de politică economică, în principal. Eu sunt în favoarea unei noi priviri, la nivelul coaliţiei, şi poate într-o dezbatere în societate, ceva mai largă, şi în clasa politică, şi în clasa profesioniştilor din România, pentru că este clar că în acest moment, pe actuala politică economică, pro-ciclică, aceasta agravează criza.

Iar teama mea cea mai mare este că vom sufoca sectorul privat şi atunci când, poate peste un trimestru, două, trei sau cinci, şi economia mondială, şi economia românească s-ar putea relansa, nu o să avem cu cine. Iar costul de a resuscita o economie muribundă este gigantic.

Cred că în acest moment principala preocupare a acestui Guvern – şi aceasta este şi condiţia pe care noi o punem, şi o punem explicit - este de a încerca să salvăm sectorul privat, de a încerca să salvăm IMM-urile, să încercăm să salvăm întreprinderile de talie medie, să încercăm să salvăm cât mai mult din activitatea economică din România.

Rep.: Dar cui puneţi această condiţie?

M.G.: În primul rând coaliţiei.

Rep.: Mai explicit, PDL-ului?

M.G.: Partenerului de guvernare. Deci. este evident pentru mine şi vom încerca să facem zilele următoare o discuţie raţională şi nu un pretext de ceartă - nu caut un pretext de ceartă, caut o soluţie la o situaţie care se agravează. Am spus-o şi cu altă ocazie: a sta impasibil acum, spunând că avem un acord cu FMI şi Comisia Europeană, asta este cea ce am decis şi să nu schimbăm ceva din politica economică, mi se pare o profundă eroare.

În acest moment trebuie să încercăm să acomodăm două obiective. Unul, pe termen foarte scurt - cum facem să nu moară sectorul privat în România. Pentru că dacă acest lucur se întâmplă, avem o problemă mai gravă decât orice altă problemă în ultimii 20 de ani de zile. Asta ar însemna dispariţia clasei mijlocii, ar însemna dispariţia unei clase de întreprinzători, ar însemna până la urmă lipsă de bani pentru social şi pentru buna desfăşurare a economiei. Este o primă condiţie. Nu se pot face miracole, dar se poate încerca să facem diferit.

În al doilea rând – ceea ce insist foarte mult - este să nu sacrificăm obiectivele pe termen mediu care ţin până la urmă de pregătirea României în momentul relansării - vorbesc aici de proiecte pe termen mai lung legate de educaţie, legate de irigaţii în agricultură, de modernizarea sectorului energetic. Deci chiar dacă sunt chestiuni care nu sunt de termen foarte scurt şi poate că par obiective mai puţin importante azi, aş vrea să nu pierdem din atenţie faptul că această criză va fi depăşită şi este foarte important să punem de pe acum fundaţiile prospertăţii regăsite a României .

Rep.: Vorbeaţi despre salvarea sectorului privat. Au apărut în acest moment voci în PSD care consideră că întroducerea impozitului forfetar a fost cea mai proastă acţiune întrepinsă de Guvern. Sunteţi de acord?

M.G.: Orice creştere de taxe în perioadă de criză este o eroare. Orice modificare a taxelor principale din România în acest moment, chiar dacă eşti partizanul sau nu eşti partizanul cotei unice, de exemplu, este o eroare. Deci, în acest moment, nu trebuie să umblăm la fiscalitate.

Unde a fost o decizie neinspirată a Guvernului şi cred că, în principal, de la Ministerul de Finanţe, a fost că atunci când FMI a venit şi a negociat cu România, s-a decis o creştere a veniturilor la buget de 0,25% din PIB - 0,85 fiind reducere din cheltuielile guvernalentale - şi atunci se putea alege pentru orice alt tip de creştere de venituri, ceea ce înseamnă o mică creştere de fiscalitate. Ceea ce FMI a insistat să o aibă. Cred că alegerea acestui impozit a fost o greşeală. Cred că se putea umbla poate la alte impozite mai mărunte şi care să afecteze mai puţin în mod direct firmele, în principal, cele mici.

Rep.: Aveţi de gând să pledaţi în coaliţie pentru eliminarea impozitului forfetar?

M.G.: Eu cred că ar trebui să mergem pentru ridicarea plafonului de la care se percepe o astfel de impozitare şi să lăsăm firmele mici şi foarte mici să respire. Cred că în acest moment impactul real în economie este sever în urma acestui impozit.

Cred că trebuie să avem curajul să mergem şi la FMI să discutăm: uitaţi ce se întâmplă în economia reală, uitaţi că prognozele economice arată o creştere economică negativă mai pronunţată în partea a doua a anului.

Şi eu cred că ceea ce în mod elegant numesc specialiştii - o recalibrare a acordului cu FMI şi Comisia Europeană - se impune. Şi acest lucru se va întâmpla, pentru că este clar, în acest moment, că nu vom putea să ne încadrăm în limitele de deficit bugetar prognozate la începutul anului şi probabil că şi prognozele economice vor fi şi mai negative - dacă există un termen de comparaţie la negativ. Vor fi defavorabile în continuare.

Deci, vom fi, probabil, după ce trecem primul test cu FMI, în situaţia să discutăm despre o recalibrare a acestui împrumut. Şi aici pledez pentru îndrăzneală şi pentru realism în dialogul cu aceste instituţii. Nu cred că cineva vrea răul României. Cred că în acest moment trebuie să schimbăm puţin compasul pentru că presiunea pe sectorul privat este imensă.

Uitaţi-vă şi bâlbâiala aceasta inacceptabilă apropo de capitalizarea CEC. A fost prima măsură anticriză pe care a propus-o acest Guvern. Şi nu că este – au fost discuţii despre CEC, algoritm politic, nu mă interesează până la urmă unde ...Este singura bancă românească, în afară de Eximbank, care este o bancă specializată, nu e ste o bancă generalistă, cum este CEC.

Şi avem situaţii penibile în care preşedintele României susţine că nu dau birocraţii, tehnocraţii de la Bruxelles, şi de fapt birocraţii de la Ministerul Finanţelor uită probabil să ceară acest lucru de la Comisia Europeană? Şi iată că după şapte luni de zile CEC nu s-a capitalizat. Aceste lucruri nu sunt acceptabile într-o situaţie atât de dificilă.

Rep.: Cum comentaţi totuşi faptul că oficialii de la Comisia Europeană nu au fost informaţi de autorităţile române în legătură cu intenţia de recapitalizare a CEC?

M.G.: Nu ştiu. Cei de la Finanţe spun că au transmis încă din februarie o astfel de solicitare. Între ceea ce spune oficial Comisia Europeană şi ceea ce spune neoficial un tehnocrat de la ministerul Finanţelor, înclin să-i cred pe cei de la Comisia Europeană. Deci, este o greşeală impardonabilă şi dacă cineva nu şi-a făcut datoria trebuie pedepsit exemplar. CEC trebuie recapitalizat. Trebuie daţi rapid banii pentru fondul de garantare şi contragarantare pentru IMM-uri. Trebuie să găsim noi facilităţi de creditare a economiei, pentru că dacă nu vom relansa creditarea sectorul privat va suferi şi este, repet, grija mea cea mai mare în acest moment. Este o sufocare a sectorului privat din România prin lipsă de lichiditate şi lipsă de credit.

Este lăudabil ceea ce a făcut Banca Centrală, Banca Naţională a României, faptul că a relansat politica monetară, faptul că, conform acordului cu FMI, a redus rezervele minime obligatorii. Dar în momentul în care laşi ceva lichiditate - nu va ajunge în sectorul privat, ajunge la ministerul de Finanţe.

Ceea ce este preocupant pentru noi este şi faptul că banul public este în continuare cheltuit foarte, foarte ineficient în România. Şi cred că aici trebuie făcut un control mult mai sever începând cu Ministerul Transporturilor, care mi se pare suspectul de serviciu de mulţi ani de zile în România.

Rep.: De ce vi se pare suspectul de serviciu?

M.G.: Pentru că suntem ţara care cheltuim cu 50% mai mult pe kilometrul de şosea faţă de orice altă ţară europeană. Pentru că de 20 de ani alocăm bugete...în ultimii patru ani au fost buget la ministerul Transporturilor de 13 miliarde de euro şi nu s-au făcut decât doi ţoli de autostradă. Deci ceva este putred în Danemarca şi este putred de multă vreme şi indiferent de guvernare. Şi nu vreau să par că dau vina pe guvernarea din ultimii patru ani de zile. Şi pe vremea noastră, şi înainte de vremea noastră. Deci există aici un fel de complicitate generală sau o ineficienţă profundă.

Deci una din două: sau cineva deturnează fondurile sau cineva este incapabil să le cheltuiască eficient.

Deci, oricum, aici trebuie pus în mod dramatic frâu acestui desfrâu de cheltuială publică. Şi nu este singurul loc. Suntem ţara care cheltuieşte printre cel mai ineficient banul public din Europa, din Uniunea Europeană. Cred că această criză ar trebui să conducă nu doar la Consiliul pe care l-a propus primul-ministru, pentru că îl pui pe cel de la Finanţe să îl păzească pe cel de la Interne şi cel de la Interne ministerul Transporturilor. Deci ei între ei.

Trebuie să facem un Consiliu de supraveghere şi de transparenţă în cheltuirea banului public în care să luăm şi sectorul privat, în care să luăm KPMG sau cine vreţi dumneavoastră să stea şi să se uite pe cheltuiala banului public.

Rep..: Aţi vorbit cu domnul Berceanu, i-aţi transmis aceste lucruri, despre ceea ce se întâmplă la minister?

M.G.: Dar nu e vorba de domnul Berceanu, de acuma. E de trei luni de zile ministru. Nu e o acuză la domnul Berceanu.

Rep: Nu, dar pentru viitor, în coaliţie, să se ştie.

M.G.: Nu, dar pentru trecut. Pentru trecut. Deci eu nu pot să accept că în patru ani de zile de creştere economică, în medie de 6%, şi cu un PIB care a crescut spectaculos - suntem în continuare în halul de infrastructură pe care îl avem în această ţară. Deci, este o chestiune pe care toată lumea o ştie şi cred că a venit clipa să vorbim. Nu e vorba de o acuză la adresa unui ministru. Eu spun că este un tip de ineficienţă cronică care ne costă pe toţi. Iar acum când este criză cred că partea bună a crizei artrebui să fie să învăţăm să gospodărim mai bine banul pe care îl avem. Iar statul român este, în continuare, insuficient reformat, este incapabil în acest moment să ofere servicii publice de calitate şi este foarte risipitor.

Înainte să vorbim de reducere de posturi în sectorul public, cred că prima grijă ar trebui să fie, pentru că un loc de muncă este preţios – putem vorbi de cuantumul salariilor şi al sporurilor, acolo putem vorbi - dar un loc de muncă în sectorul privat sau în sectorul public trebuie păstrat, pentru că un om dat afară de la serviciu astăzi este un om aruncat în stradă şi fără şanse de reangajare pe termen scurt.

Rep.: Aţi spus asta în coaliţie, sau îl veţi propune?

M.G.: În foarte scurt timp vom veni cu un set de propuneri integrat. Şi vom veni în coaliţie corect, constructiv şi încercând efectiv să aducem o contribuţie mai mare. Noi ne-am rezumat, şi poate a fost şi greşeala mea, că m-am rezumat în principal la ministerele PSD, şi ne-am uitat la dimensiunea socială.Asta poate este înclinaţia noastră firească. Dar cred că avem o obligaţie să corectăm politica economică a actualului Guvern şi asta nu înseamnă că sunt ministerele la PDL, ministerele economice.

În acest moment este nevoie de o schimbare de direcţie în politica economică a României. Şi suntem interesaţi şi obligaţi să contribuim la o astfel de conversaţie în cadrul coaliţiei şi, de ce nu, în dezbatere publică mai largă, împreună cu mediul de afaceri, împreună cu patronate, sindicate, cu profesionişti.

Rep.: Apropo de o schimbare de direcţie în politica economică. Analiştii de RBS au plasat România printre cele mai riscante ţări in privinţa unei eventuale intrări în incapacitate de plată, după Letonia, Ungaria si Ucraina. Intră România în incapacitate de plată?

M.G.: Au publicat o erată, cred, la insistenţele BNR, în care lucrurile sunt ceva mai nuanţate. Dar ceea ce se întâmplă, chiar dacă a fost e eroare sau poate a fost o suprasimplifcare a situaţiei din România, este că percepţia că România aparţine unui grup de ţări emergente de mare risc s-a accentuat. Este un lucru prost, pentru că asocierea noastră cu Letonia, cu Ucraina, chiar şi faptul că, din comoditate, UE se împrumută pe piaţă pentru împrumutul pentru România şi Letonia, dă indirect un semnal negativ pentru noi. Faptul că Ungaria a ajuns într-o situaţie aproape imposibilă, că a crescut de două ori TVA, ajungând de la 19% la 25%, şi noi suntem asociaţi cu ţările acestea şi nu cu Polonia, Slovacia sau cu Cehia, care s-au descurcat relativ mai bine, este un dezanvantak de imagine considerabil pentru noi.

Cred că o schimbare energică de direcţie economică şi sentimentul că avem răspunsuri la această criză, chiar dacă nu sunt răspunsuri magice, ar reprezenta şi pentru observatorii străini şi pentru capitalul străin un semnal foarte important.

Rep..: Dar am putea intra în incapacitate de plată?

M.G.: Cred că nu.

Rep.: Nici mai târziu?

M.G.: Depinde cât de mult se va agrava situaţia economică. Am trăit vremurile lui 1998, eram ambasador în SUA. Atunci am lucrat îndeaproape cu FMI, cu Trezoreria americană, cu Ministerul de Finanţe american, pentru a încerca să nu transformăm România într-un cobai al unui experiment care până la urmă s-a întâmplat.

Nu am să uit niciodată faptul că România a fost pusă la pachet cu Ecuador, cu o ţară africană şi o ţară asiatică, într-un experiment făcut atunci de instituţiile financiare internaţionale, faimosul "bailing in".

Dacă îl intrebaţi pe domnul Mugur Isărescu, cred că putem să scriem o carte despre acele zile, în care, deşi România nu avea o situaţie atât de dramatică, eram împinşi către un sentiment de "default" ca ţară.

Acest lucru trebuie evitat şi trebuie întărită colaborarea cu BNR, care este un pilon de încredere internă şi internaţională. Dar pentru asta este nevoie de mai multă coerenţă în acţiunea guvernamentală şi poate, de ce nu, de o conversaţie mai largă cu celelalte partide parlamentare, cu opoziţia, pentru a da într-adevăr încredere că avem o poziţie corentă pe care toţi o sprijinim.

Rep.: Cota unică rămâne sau nu?

M.G.: Ramâne. Într-un moment de criză nu se schimbă taxele şi impozitele principale. Cred că ar fi fost o problemă dacă am fi avut varianta noastră de impozitare regresivă, cu 16% şi 10% pentru cei cu venituri mici. Continui să cred că există, din punct de vedere social, o nedreptate. Dar din punct de vedere economic, orice semnal negativ la adresa sectorului privat şi la fiscalitate este profund greşit în perioadă de criză. Deci acum stăm pe taxele principale pe care le avem şi le apărăm cât mai mult putem.

Rep.: Şi cât ar putea dura criza?

M.G.: Semne de încredere în America au început să apară. Eu cred că vom avea probabil şi anul 2010 cu dificultăţi, dar sunt printre cei optimişti, care consideră că dacă luăm măsuri energice acum şi nu uităm şi termenul mediu, poate peste opt sau douăsprezece luni vom putea fi în situaţia de a fructifica un început de relansare. Pentru că România îşi păstrează atractivitatea. Elementele fundamentale ale pieţii româneşti nu s-au modificat: avem în continuare nevoie de investiţii, avem în continuare forţă de muncă relativ ieftină şi relativ calificată, în continuare avem potenţia de dezvoltare în sectorul energetic, în sectorul agriculturii, în sectorul turismului. Potenţialul neexploatat al României există, aşteaptă bani pentru a face business si pentru a se rostogli.

Eu cred că 2010 ar putea să reprezinte anul în care să avem un început de redresare. Dar sper să învăţăm ceva din această criză. Este a treia criză pe care o trăim din 1990 încoace şi toate au un numitor comun românesc, nu doar extern. Se numeşte absenţa unei viziuni strategice de dezvoltare a României şi perseverenţa de a urmări obiective dincolo de un ciclu politic. Cred că asta trebuie să fie lecţia pe care trebuie să o învăţăm.

Rep.: Veţi folosi acest tip de discurs critic şi distant faţă de Guvern şi în campania pentru alegerile prezidenţiale?

M.G.: Nu Guvernul este problema mea. Eu am o obligaţie de a fi un preşedinte responsabil şi vizionar...

Rep.: În campanie, nu după alegeri.

M.G.: Şi în campanie, şi după ce voi câştiga. Un element de responsabilitate este foarte important în această perioadă. Nu poţi intra într-un joc frivol, în care care marchezi două, trei puncte în sondaje, dar cu riscul de a agrava situaţia economică şi socială. Cred că trebuie să spunem cu luciditate unde suntem. Ce spun eu acum nu este neapărat o critică, ci o observaţie pe care o împărtăşesc majoritatea românilor, se vede şi din sondaje. Nu există în acest moment suficientă coerenţă şi viziune strategică în acţiunea guvernamentală. Nu este o critică, este o constatare. Este şi obligaţia noastră, ca participanţi la guvernare, să contribuim la corectarea acestei situaţii. Avem şi noi partea noastră de co-responsabilitatea în guvernare.

Ceea ce este important este să putem încerca să dăm şi o senzaţie că avem o viziune despre viitor, că există o speranţă că ţara aceasta, după criză, se va putea relansa, de o manieră durabilă şi pe o creştere sănătoasă, nu cum am avut până acum, o creştere a PIB dar cu efecte sociale şi lipsa modernizării României.

Rep.: Cum staţi cu pregătirea campaniei electorale. Este centrat PSD în jurul dumneavoastră?

M.G.: Ne pregătim, suntem destul de avansaţi, vom fi probabil pregătiţi mult mai devreme decât în alte campanii. Există o stare bună de mobilizare, tot mai multe organizaţii mă anunţă, fără să le cer, ca nu îşi iau vacanţă, şi sunt absolut convins că turul doi ne va da câştig de cauză.

Rep.: Cine intră în turul doi?

M.G.: Domnul Traian Băsescu şi cu mine. Oricum, este clar că primii doi vor intra candidaţii sprijiniţi de cele două partide mari. Cred că avantajul pe care îl am este acela că pot să aduc în plus faţă de ceea ce a demonstrat, mai bine sau mai rău, actualul preşedinte, un alt tip de lider, responsabil şi vizionar. România are nevoie de responsabilitate şi de viziune.

Ceea ce mă preocupă cel mai mult, alături de criza economică şi de riscul asupra sectorului privat, este această profundă dezamăgire care o simt în categorii largi ale populatiei, faptul ca tot mai mulţi tineri profesionişti, care muncesc cinstit, se declară dezamăgiţi de ţara în care trăiesc şi de politicienii care îi reprezintă. Cred că obligaţia de a restabil încrederea românilor în propria lor ţară şi în propriul lor destin este un lucru foarte important. Nu cu scandal, nu cu gâlceavă, ci cu proiecte şi cu viziune, cu responsabilitate şi cu viziune.

Rep.: Credeţi că aşa îl veţi bate pe Traian Băsescu?

M.G.: Sunt absolut convins că Traian Băsescu nu prinde un nou mandat, Încă cinci ani de Băsescu pentru România reprezintă un risc pe care nu ni-l putem permite. Dar pentru mine nu este suficient să înving pe un vot anti-Băsescu, care deja se coagulează, nevoia de schimbare a lui Băsescu a apărut. Pentru mine este important să înving în turul doi nu doar pentru că lumea s-a săturat de Traian Băsescu, ci şi pentru un proiect pozitiv pentru România, pentru o chestiune afirmativă, de viziune.

Sunt absolut hotărât să fac acest lucru şi acesta este şi răspunsul la întrebarea ce fel de campanie vom face: una de bun-simţ, neostentativă, calmă şi constructivă. Românii în acest moment au nevoie de răspunsuri, nu mai au nevoie de scandal şi de gâlceava asta nesfârşită.

Rep.: Traian Băsescu a propus ţării modelul de preşedinte-jucător. Dumneavoastră ce model propuneţi?

M.G.: Resposanbil şi vizionar.

Rep.: Dar nu jucător?

M.G.: Un preşedinte implicat. Niciodată în România nu poţi să spui că un preşedinte stă de decor la Cotroceni. Dar un preşedinte al României nu este stăpânul absolut al României. Eşti cel care eşti obligat să dai echilibru, să dai viziune, să dai stabilitate, să dai responsabilitate şi să încerci să aduni naţiunea împreună, pentru că suntem mult prea mult învrăjbiţi între noi.

Rep.: Aţi spus că veţi fi un preşedinte al Senatului super-jucător, iar acum spuneţi că veţi un preşedinte implicat, în opoziţie cu modelul Traian Băsescu, care este un preşedinte-jucător.

M.G.: Preşedinte-jucător în primul rând este o supra-simplificare a ceea ce reprezintă un preşedinte şi în al doilea rând uitaţi ce a făcut în cinci ani de zile jucătorul Traian Băsescu ca preşedinte. Spuneţi un proiect pe care l-a promis în 2004 şi s-a întâmplat. Este foarte bun la diagnostic, este foarte slab la a propune şi la a pune în practică un proiect. Pentru mine cel mai important lucru este să se întâmple ceva în timpul preşedinţiei mele, ceva pozitiv. Voi fi un catalizator al forţelor acestei naţiuni. Sunt absolut convins că acesta este tipul de preşedinte pe care românii îl doresc.

Rep.: Ca să puneţi în practică viziunea pe care o veţi propune, în cazul în care veţi câştiga alegerile, intenţionaţi să forţaţi schimbarea premierului Emil Boc? Spuneaţi acum ceva timp că, dacă veţi ajunge preşedinte. ar trebui să se schimbe şi configuraţia majorităţii politice pentru a răspunde noilor realităţi.

M.G.: Cred că ar fi mai util, şi aş fi şi eu mai confortabil, cu un guvern în care PSD să fie vioara întâi. E un lucru evident, dar în ceea ce priveşte configuraţia majorităţii pe care o vom face, acesta este o discuţie care va avea loc în Parlament, cu partidele politice, pe baza unui program, inclusiv compatibilitatea între viziunea mea şi proiectul pentru România pe care îl voi propune în septembrie şi dorinţa partidelor, începând cu PSD, de a-şi însuşi un astfel de proiect.

Rep.: Dar după experienţa avută cu PNL patru ani şi cu PDL un an, PSD ar prefera cu PDL sau cu PNL?

M.G.: Coaliţiile sunt dificile în România. Dar va fi o coaliţie, cel puţin pentru încă trei ani de zile, asta este realitatea din Parlament. Viitorul preşedinte va trebui să fie capabil să gestioneze o relaţie într-o alianţă care să o facă funcţională în premieră pentru România postdecembristă. Este un pariu foarte complicat. De aceea pentru mine este important nu atât numele partidelor care vor face parte din această coaliţie, ci dorinţa lor sinceră de a lucra la un proiect. Eu voi veghea ca viitorul guvern să fie un guvern care să lucreze într-adevăr bine împreună şi nu voi încerca să creez disensiuni artificiale în cadrul guvernului. PSD va face parte din acel guvern, în mod evident. Este prima mea preferinţă. Dar chiar dacă voi fi un fost lider al PSD, voi veghea ca relaţia să fie echidistantă, să îi încurajăm pe cei din guvern şi mai ales să tratăm în mod respectuos opoziţia, indiferent care va fi.

Rep.: Sunteţi absolut convins că veţi deveni preşedintele României. A început lupta internă în PSD pentru şefia partidului? Şi cine va fi viitorul premier, că domnul Boc nu este în graţiile dumneavoastră? Şi cum reuşiţi să îl schimbaţi pe domnul Boc?

M.G.: Într-un partid politic nu poţi să opreşti pe nimeni să spere şi să îşi facă un plan de carieră.Sunt convins că partidul va avea înţelepciunea să aleagă un lider foarte bun, capabil să ducă partidul mai departe şi să continue ceea ce eu am încercat să fac: democratizarea internă, modernizarea ideologică şi adaptarea la noile realităţi.

Rep.: Dar a început această luptă internă pentru putere?

M.G.: Nu. Nu se simte în partid în acest moment. Le-am şi spus colegilor mei că nu eu voi alege succesorul meu, ci un Congres al partidului. Acolo lumea se va uita la cei din partid la modul în care s-au implicat în această campanie. Deci singura cale de a avea, cum spunea Napolean, bastonul de mareşal este raniţa de soldat în campania prezidenţială.

Rep.: Şi bastonul de premier?

M.G.: Şi bastonul de premier stă tot pe undeva într-un grup restrâns de colegi care au calităţile şi capacitatea pentru această funcţie. Dar cred că este prematur să ne pronunţăm cu privire la acest subiect şi după ce câştigăm alegerile avem timp.

Rep.: Să ne aşteptăm, dacă veţi câştiga alegerile, la retragerea miniştrilor PSD din Guvern, la o moţiune de cenzură votată şi de PSD?

M.G.: Nu este rolul meu, în condiţiile în care ajung preşedintele României, să determin paşii politici, este decizia partidelor politice. Ce vor decide partidele, ce majorităţi se vor face, va continua majoritatea cu PDL, eventual într-o formulă reechilibrată, va fi o altă majoritate - sunt lucruri pe care le vor decide partidele după alegerile prezidenţiale. Decizia lor este suverană, nu pot eu să spun, ca viitor preşedinte, când şi cine să acţioneze într-o direcţie sau cealaltă. Voi încerca să fiu un catalizator pentru o cât mai solidă guvernare.

Rep.: Dar dacă va câştiga Traian Băsescu, vă aşteptaţi ca el să îi sugereze premierului Boc să demită miniştrii PSD?

M.G.: Cred că în timpul campaniei Traian Băsescu şi unii lideri PDL vor trimite cântece de sirenă către pesedişti, spunându-le: nu vă faceţi griji, veţi rămâne la guvernare indiferent de rezultatul alegerilor prezidenţiale. Au început deja să dea acest semnal. Nimic mai fals.

Singurul scop pe care îl are Traian Băsescu este de a-şi crea un partid dominant în România şi evident că PSD stă în calea acestui proiect pe care nu l-a abandonat, ci l-a adaptat condiţiilor electorale şi politice.

Deci, celor care îşi fac iluzia că Traian Băsescu va avea vreo intenţie binevoitoare faţă de PSD în condiţiile în care câştigă încă o dată se înşală amarnic şi cred că trebuie să se uite la ce s-a întâmplat cu colaboratorii domnului Băsescu. Dacă pe ei îi tratează în felul acesta, daţi-vă seama cum va trata un adversar politic, pentru că suntem adversarii politici ai domnului Băsescu.

Rep.: Cum comentaţi noua majoritate de la CGMB, între PDL şi PRM?

M.G.: Mi-e teamă că este o încercare de a acoperi lucrurile care s-au întâmplat în Primăria Bucureştiului în ultimii ani. Această conspiraţie a tăcerii continuă să planeze asupra modului în care a fost administrată capitala României de mulţi ani de zile, risipa cumplită de bani publici. Cred că este obligaţia actualului primar general de a face lumină, în pofida actualei majorităţi, în care este clar că PDL încearcă să îşi aducă aliaţi ad-hoc pentru a-şi proteja proprii colegi care au condus Primăria Generală, domnul Videanu şi domnul Băsescu.

Rep.: Aţi fost ministru de Externe. Traian Băsescu, pe lângă modelul de preşedinte-jucător, a dorit impunerea în politica externă a axei Bucureşti-Londra-Washington. În situaţia în care veţi ajunge preşedinte, ce veţi face referitor la această linie de politică externă?

M.G.: Este o linie care există doar în imaginaţia domnului Băsescu. Este pur şi simplu o formulă de retorică jurnalistică, nu există în spatele ei niciun fel de concept fundamental. Avem un parteneriat strategic cu Statele Unite? Da, dar în acest moment parteneriatul cu Statele Unite şi-a atins potenţialul în zona pur strategică: sunt baze militare în România, suntem aliaţi pe multe teatre de operaţiuni.

Cred că înainte de a trasa axe ar trebui să ne uităm în primul rând la modul cum gestionăm aceste relaţii. Cred că actualul preşedinte a introdus o zonă de lipsă de predictibilitate în politica externă: avem cu toţi vecinii noştri, cu mici excepţii, relaţii neclare, relaţii tensionate şi suntem, practic, izolaţi în Europa.

Modul cum a gestionat domnul Băsescu politica externă a României nu a adus câştiguri de imagine, de reputaţie, de interes pentru România. Din păcate, acest stil de monopolizare a politicii externe în mâna unui singur om, care nu are nici calificarea necesară, a fost un lucru greşit. El va fi corectat."