INTERVIU: Bazac: Nu mi-am dorit să fiu ministru, de aceea sunt neinhibat şi relaxat în tot ce fac

Cele mai grele probleme cu care se confruntă sistemul de sănătate sunt excesul de reformă şi foarte puţină restructurare, mai spune ministrul, care îşi doreşte, în mandatul său, introducerea mai multor ghiduri clinice şi protocoale terapeutice.

Ministrul Sănătăţii crede că o parte din plăţile informale care se practică în sistemul de sănătate ar putea fi legalizate, iar experienţa sa de pacient în spitalele româneşti l-a făcut să vrea "un pic mai multă calitate în actul medical".

Ministrul Ion Bazac se declară adeptul unor măsuri pragmatice, graduale pentru problemele sistemului de Sănătate, în detrimentul gestionării "pompieristic" a cazurilor "de tip Slatina".

Prezentăm textul integral al interviului:

Reporter: În 2002, când eraţi în minister v-aţi gândit vreodată că veţi ajunge ministrul Sănătăţii?

Ion Bazac:Vreţi să vă răspund foarte sincer? Nu m-am gândit nici în noiembrie 2008 că voi ajunge ministrul Sănătăţii. De fapt, nici nu mi-am dorit să fiu ministrul Sănătăţii. S-a hotărât politic că este nevoie ca la Ministerul Sănătăţii să fie cineva care să aducă puţină experienţă din zona privată şi să fie medic. Aşa s-a ajuns ca eu să fiu ministrul Sănătăţii.

Dar, vă spun foarte sincer, nu mi-am dorit poziţia asta. Şi ăsta este şi motivul pentru care sunt destul de neinhibat şi relaxat în tot ceea ce fac acum.

Pentru că fac exact ceea ce cred că trebuie făcut pentru sistemul de sănătate, pe de o parte, iar pe de altă parte cred că experienţa pe care o am ca specialist în sănătate publică este extrem de folos în acest moment şi mai este foarte de folos perioada de patru ani când am condus o companie aflată în primele zece din lume şi în care, evident, modul în care se cheltuiesc fondurile este extrem de raţional şi extrem de bine pus la punct.

Şi cred că îmi este de folos acum această experienţă. Repet, nu am crezut nici în noiemebrie că voi fi ministrul Sănătăţii.

Rep: Aţi ezitat vreo clipă atunci când aţi fost propus ministrul Sănătăţii?

I.B.: Am ezitat, da.

Rep: Aţi fost propus de preşedintele partidului?

I.B.: Mi-a propus conducerea Partidului Social Democrat şi lucrul acesta a fost validat de tot Comitetul Executiv al PSD. Eu sunt membru în PSD de nouă ani. Sunt membru într-o organizaţie care a avut rezultate foarte bune electorale în tot acest interval de timp. Din punct de vedere al votului popular, este pe locul doi pe ţară organizaţia de Brăila. Sigur că au fost premiate cu protofolii în guvern organizaţiile cele mai meritorii ale PSD. Aşa s-a ajuns ca Ministerul Sănătăţii să aparţină organizaţiei de Brăila şi să fiu eu propus ministrul Sănătăţii.

Rep: Aveţi o relaţie bună cu preşedintele României?

I.B.: Eu cred că preşedintele României, la acest moment - 2009, un an de criză - este un factor important care să menţină împreună un guvern de mare coaliţie. Cred că dorinţa preşedintelui României de a forma această coaliţie, pentru a găsi soluţii să trecem peste această perioadă dificilă, a fost determinantă. Am o relaţie ca de la ministru la preşedintele ţării.

Rep: Vă doare când critică Sănătatea?

I.B.: Evident că mă doare când critică sănătatea, dar cred că până acum în tot ceea ce a criticat a avut foarte multă dreptate.

Rep: Care credeţi că sunt cele mai grele probleme cu care se confruntă sistemul de sănătate astăzi, în 2009?

I.B.: Exces de reformă şi foarte puţină restructurare.

Rep: Aţi spus că preţul medicamentelor compensate va scădea de la 1 februarie cu 10 la sută. De fapt, ele au crescut cu 10 şi 20 la sută la cele româneşti. Ce s-a întâmplat de fapt?

I.B,: Menţin acest punct de vedere. Au crescut preţurile la aşa numitele OTC. OTC-urile sunt medicamente cu preţ nereglementat, pe care producătorii le ţineau în depozite sau le distribuiau pe piaţă, la un curs care trebuia să fie echivalent cu cursul pe care MS l-a aplicat pentru catalogul naţional de produse.

Eu trebuie să vă spun că prin noua metodologie de calcul preţurile se vor reduce. Am menţinut catalogul naţional de produse la preţurile existente, iar, chiar dacă s-a mărit cursul la patru lei, cursul cu care calculăm bugetul pentru medicamentele care sunt în programele naţionale de sănătate sau medicamentele compensate sută la sută, ele s-au mărit.

Costurile cu aceste medicamente, pentru că pacientul nu suportă aceste costuri, sunt suportate din FNUSS. De la sfârşitul lui martie va fi o scădere puternică a preţurilor. Am spus şi atunci că mă aştept la o creştere a preţului cu 0,9 la sută la medicamentele româneşti, dar trebuie să ţineţi cont că medicamentele româneşti sunt între 0-100.000 lei vechi. Medicamente pe care nu le găseam înainte în farmacii pentru că producătorii români, şi sunt 36 la număr, au fost trataţi discriminatoriu. Exista o marjă diferenţiată pentru produsele care veneau din import, mai mare cu 7,5 la sută decât pentru produsele româneşti.

Iar interesul meu, ca ministru în Guvernul României, este să respect regulile europene privind concurenţa. Deja aveam o atenţionare de la CE şi un proces în derulare şi o anchetă cu Consilul Concurenţei, pentru că o bucată de timp aceste adaosuri erau discriminatorii, iar, pe de altă parte, interesul nostru este să stimulăm producţia naţională.

Eu nu am făcut altceva decât să egalizez marjele, astfel încât şi producătorii români să aibă tratament egal pe piaţă ca producătorii străini. Probabil, acum medicamentele româneşti au început să se găsească în farmacii. Iar faptul că sunt 0,9 la sută mai scumpe nu se simte la 0 şi 100.000 lei.

CANAMED-ul este pe loc până la 1 aprilie. Am prelungit acest CANAMED până la recalcularea preţurilor.

Rep: După cazul Slatina aţi declarat că aşa ceva în România nu se va mai întâmpla şi din nefericire au fost continuu astfel de cazuri. Pe ce v-aţi bazat atunci?

I.B.: Da. Şi am greşit. M-am bazat că, dând un exemplu de ceea ce nu trebuie să se întâmple într-o unitate de primiri urgenţe, această situaţie nu se va repeta. Se pare că am greşit. Acesta este şi motivul pentru care am convocat întâlnirea cu directorii principalelor spitale de urgenţă judeţene şi clinice, ca să mă consult cu ei, să pot înţelege direct de la ei care este situaţia pentru care s-au repetat aceste fenomene.

Şi cred că am înţeles în ce constră ruptura între UPU şi secţiile spitalelor. Cred că deciziile luate, care se vor transpune în două acte normative, vor face ca aceste lucruri să nu se mai întâmple, pe de o parte. Pe de altă parte, posturile pe care le-am deblocat şi pe care le vom scoate la concurs în cele şase centre universitare, probabil tot în decurs de şase săptămâni, vor da posibilitatea ca schemele spitalelor să se umple de doctori. Sper din tot sufletul ca spitalele să se umple de doctori, sper să vină la concurs.

Coroborate, toate măsurile vor face să nu se mai întâmple ceea ce s-a întâmplat la Slatina. Dar eu cred că într-un un sistem bine reglementat prin reguli şi proceduri situaţii de genul ăsta sunt evitate. Iar dacă se întâmplă, va fi din ce în ce mai rar şi vom putea cuantifica foarte clar, având norme şi proceduri, dacă este vină administrativă sau vină medicală şi cine şi de ce se face răspunzător.

Eu vin dintr-un sistem în care fiecare mişcare era foarte, foarte bine reglementată. Am fost învăţat că, în felul ăsta, se uşurează foarte mult activitatea. Încerc să transfer o parte din experinţa mea şi în sistemul de sănătate. Nu este nimic ieşit din comun. În toate ţările europene există ghiduri şi protocoale. Trebuie să le facem şi noi, suntem obligaţi să le facem.

De fapt, libera circulaţie a persoanelor determină o bună parte a cetăţenilor străini rezidenţi în România să beneficieze de asistenţă medicală în spitalele româneşti. Şi evident, când se face decontarea în străintătate, cei care plătesc vor să ştie pentru ce plătesc. Acum ştiţi foarte bine că nu putem să cuantificăm foarte clar un act medical. Ori eu îmi doresc, cât sunt ministru al Sănătăţii, să reuşesc să introduc ghiduri clinice şi protocoale terapeutice.

Rep: Aţi fost vreodată cu cineva apropiat sau chiar dumneavoastră internat într-un spital din România?

I.B.: Sigur, am fost de mai multe ori internat într-un spital din România. O dată la Spitalul Universitar, de două la Spitalul de Urgenţă.

Rep: Şi?

I.B.:Şi, cred că mi-aş dori un pic mai multă calitate în actul medical. Cred în profesionalismul medicilor. Doctorii din România muncesc foarte mult. Probabil că, totuşi, calitatea actului medical încă lasă de dorit, dar cred că asta se poate reglementa.

Rep.: Ce vi se pare totuşi irealizabil în sistem, în acest moment?

I.B.:Probabil că este foarte greu de realizat într-un timp extrem de scurt, atingerea unui statut decent al medicului, aşa cum era el în perioada interbelică.Şi asta ţine atât de poziţionarea lui ca şi intelectual, dar şi de nivelul veniturilor lui.

În SUA , medicii sunt printre categoriile cel mai bine plătite. Sunt mult ţări europene unde medicii sunt în primele patru categorii de salariaţi bine plătiţi.

În România, cred că, pentru moment, pe interval scurt de timp sau mediu de timp, este greu realizabil. Suntem într-o perioadă financiară dificilă şi oricât de mult ne-am dori să stimulăm actul medical, indiferent dacă am introduce asigurări complementare, asigurări private şi probabil le vom introduce, nivelul de venit al unui medic, aşa cum este în Franţa sau cum este în Germania, va fi greu de atins pe termen mediu în România.

Rep.: Şi în legătură cu un proiect de lege, prin care pacientul are dori să dea o recompensă, o sumă de bani, aţi fi dispus să legalizaţi aşa ceva?

I.B.: Nu . Nu cred că este echitabil Nu aş vrea să încurajăm o practică care este descurajată în UE. Eu am o filosofie foarte simplă şi cred că este mai sănătos aşa. În tot ceea ce am făcut, de când sunt aici, de 40 de zile, am încercat să văd cum funcţionează în ţări europene anumite sisteme sau cum sunt anumite legi şi să o aleg pe cea care funcţionează cel mai bine. Să o transpun în legislaţia românescă.

Aşa am făcut şi cu preţul medicamentelor. Nu este o invenţie a mea sau a colaboratorilor mei.

Mi-aş dori ca, începând cu1 iulie, să găsim o variantă ca să introducem în paralel un sistem de asigurări complementare şi, odată cu introducerea unui pachet general de servicii şi nu minim, să introducem pentru o parte din servicii şi co-plată. În felul asta am putea să legalizăm o parte din plăţile informale, care se practică în sistemul de sănătate.

Este o mentalitate care nu este uşor de înlăturat. Dar cu o campanie bună de informare, probabil plăţile informale se vor reduce gradual. Dar cum într-un sistem privat nu există un astfel de sistem de plăţi informale, dacă introducem co-plată, iar pacientul este mulţumit de servicii medicale, probabil nu va mai apela la acest tip de servicii.

În Italia a durat zece ani, chiar dacă s-au introdus co-plăţi şi impozitarea regională, până au dispărut plăţile informale.

Rep.: Există un model ideal al ministrului Sănătăţii? Cum ar trebui să fie ministru pentru România. Să fie medic sau nu ?

I.B.: Cred că în primul rând ar trebui să fie responsabil. Chiar dacă nu este medic, trebuie să fie echidistant şi apoi, la momentul 2009 în UE, ministrul Sănătăţii ar trebui să militeze pentru restructurare şi reformă, descentralizare şi un buget cât mai decent.

Rep.: Despre bugetul aprobat...

I.B.: Bugetul sănătăţii are 4,02 la sută, cu 0,2 la sută mai mare decât în 2008. În termeni reali, în 2008 a avut 4.163.000 lei, iar în 2009 are 4.211.000 lei, în cifre cu 0,2 mai mare.

Rep.: Unde merg cei mai mulţi bani din acest buget?

I.B.: Din păcate, destul de mulţi la cheltuieli de personal. Şi asta mă determină, cât de repede, să încep un proces de restructurare.

Rep.: Abia vobeam de deblocarea a 3000 de posturi de medici...

I.B.: Deblocarea înseamnă 1500 de posturi pentru rezidenţii din ultimul an, care deja sunt plătiţi din bugetul Sănătăţii şi 1500 de specialişti plătiţi din bugetul spitatalor.

Dacă angajarea medicilor determină creşterea calităţii actului medical, merită ca spitalele să dea mai mulţi bani.

Restructurarea înseamnă descentralizare. Vom începe să facem evaluarea spitalelor. O altă echipă lucrează la un nou proiect al legii sănătăţii, asta înseamnă că, până la sfârşitul anului 2009, o bună parte din spitale, probabil cu excepţia celor care vor fi declarate de importanţă regională şi a câtorva spitale de urgenţă şi a câtorva institute unde se desfăşoară activitate medicală de înaltă performanţă, vor trece la autorităţile locale pe tipuri de autorităţi.

În ultimă instanţă, până la sfârşitul anului vor trece la consiliile locale şi direcţiile judeţene. Adică, spitale orăşeneşti la oraş, municipal la municipii.

Rep.: Credeţi că ar trebui închise spitale?Multe?

I.B.: Da. Destul de multe. Cred că spitalele neeficiente, fără personal sau unde autorităţile nu asumă anumite cheltuieli.

Cred că FNUASS trebuie să finanţeze servicii, MS echipamente, consiliile utilităţi. Avem unul dintre cele mai centralizate şi birocratice sisteme. Nu ştiu o ţară europeană unde spitalele să fie la MS, iar managerul, dacă are nevoie de o zi de concediu, să o ceară ministrului.

Rep.: Cât credeţi că veţi rămâne ministru al Sănătăţii ?

I.B.: Mi-e greu să spun. Nu cred că este important cât eşti ministru, ci ce rămâne după ce nu mai eşti ministru. Nu sunt legat foarte tare de acest scaun. Cred că am posibilitatea să încep un anumite tip de reforme, pe care alţii nu au avut curajul să le facă. Nu am niciun fel de stres, dacă se va decide să nu mai fiu ministrul Sănătăţii. Am unde să lucrez. Revin de unde am plecat.

Rep.: Când veti aduce în România Ferrari California?

I.B.: Este deja în garajul de la Forza Rossa de trei săptămâni şi lansarea probabil cam peste trei săptămâni.

Rep.: Ce vă doriţi pentru sistem azi?

I.B.: Îmi doresc foarte mult să pot aduce concurenţa în sistem.

Am trei deziderate importante. La două ţin foarte foarte mult - transparenţă, de la semnarea actelor publice, la cheltuirea banilor. În câteva săptămâni, am să apăs puternic pe pedală, şi vom avea un portal "Ro Health", în care vom publica toate costurile şi cheltuielile din România, să vadă orice om de ce un medicament sau o operaţie costă mai mult într-un spital. După ce vom face acest lucru, cunocut sub denumirea "tehnică de comparare" şi care există cu rezultate bune în Anglia, Germania şi alte ţări, am să introduc concurenţă în ceea ce priveşte modalitatea de atragere a banilor.

Sănătatea este ultimul bastion al regimului comunist. Dacă presa a fost prima zonă în care concurenţa a fost reală şi s-a văzut, Sănătatea este ultimul bastion unde nu funcţionează concurenţa. Dacă nu este concurenţă, nu este progres.

După ce începem procesul de acreditare al spitalelor, cu paşi mici, introducem pachetul de servicii şi co-plata, apoi introducem asigurări complementare, poate sistemul se mai dinamizează.

Am încercat să am un calendar de măsuri şi încerc să îl şi respect.

Între a gestiona pompieristic probleme de tip Slatina care nu sunt exclusiv probleme ale Ministerului Sănătăţii, dar pentru care ministrul are responsabilitate, şi a pune în practică măsuri de genul ăsta, aş prefera să rămân la a doua variantă.