Printează articolul
Trimite e-mail
ø fişiere video
Numărul de cazuri de scarlatină în județul Suceava este în creștere. Vineri, 29 martie a.c., Grădinița cu program prelungit 1-2-3 din municipiul Suceava a informat Direcția de Sănătate Publică de faptul că în această unitate de învățământ preșcolar sunt șapte cazuri de scarlatină confirmate. Directoarea DSP Suceava, Daniela Odeh, a explicat că focarul de scarlatină nu este încă declarat deoarece medicii de familie nu au trimis încă fișele copiilor bolnavi.
Daniela Odeh a precizat că preșcolarilor de la grădiniță li s-au recoltat exudate și probele sunt în lucru la DSP.
Șefa DSP a mai spus că de la începutul anului și până la acest moment în județ au fost înregistrate 40 de cazuri de scarlatină: două în ianuarie, 12 în februarie, 20 de cazuri în martie și deja 6 cazuri în aprilie. „A crescut numărul cazurilor. Acestea sunt repartizate dispersat, cele mai multe, 8 cazuri, fiind la Rădăuți. Alte zone în care am avut cazuri de scarlatină în acest an sunt Suceava, Fălticeni, Bivolărie, Horodnic de Sus, Ulma, Marginea, Vicovul de Sus, Adâncata, Dornești și Straja”, a arătat Daniela Odeh.
Anul trecut în județul Suceava au fost confirmate 90 de cazuri de scarlatină, boală a copilăriei care evoluează în fiecare an, cu o medie în județ de circa 100 de cazuri.
În unităţile şcolare unde se confirmă cazuri de scarlatină, inspectorii sanitari intervin cu măsuri specifice, cu sprijinul asistenţilor medicali şcolari. DSP intervine în focarele de boală, adică atunci când se înregistrează mai mult de trei cazuri în aceeași colectivitate.
Scarlatina este o boală eruptivă infecto-contagioasă a copilăriei, produsă de streptococul beta hemolitic de grup A, întâlnită mai frecvent sub vârsta de 10 ani. Băieții sunt mai des afectați decât fetele, iar frecvența este de 4-5 ori mai mare în mediul urban, față de mediul rural. Boala se caracterizează prin debut brusc, cu febră 39-40 grade Celsius, frisoane, respirație accelerată, alterarea stării generale, vărsături, dureri de gât la înghițit, roșu în gât, erupție tegumentară, modificări caracteristice la nivelul limbii, gâtului și feței. Scarlatina se transmite pe cale respiratorie, direct - prin picăturile de salivă răspândite în atmosferă în timpul vorbirii, strănutului, râsului etc. sau indirect, prin obiecte contaminate. Mai rar, se poate transmite și pe cale digestivă.
Izvorul de infecție este reprezentat de bolnavii cu scarlatină, care sunt contagioși de la sfârșitul perioadei de incubație (în medie 3-6 zile), în perioada de debut, în perioada de stare 1-2 zile, după începerea tratamentului. În absența tratamentului, pot fi contagioși și în perioada de convalescență, până la 10 săptămâni. Alte surse de infecție sunt bolnavii cu angină streptococică determinată de o tulpină de streptococ beta-hemolitic care are capacitatea de a secreta toxina responsabilă de apariția scarlatinei, precum și bolnavii cu forme ușoare de boală, care pot trece neobservate, sau purtătorii sănătoși de streptococ beta-hemolitic tip A. Se apreciază că aproximativ 20% din populație este purtătoare de streptococi beta-hemolitici la nivelul gurii și gâtului. DSP insistă pe acest aspect și atenționează părinții că prezența streptococului beta hemolitic în exudatul faringian nu înseamnă obligatoriu scarlatină.
După scarlatină rămâne o imunitate durabilă, bazată pe anticorpi antitoxină.
