Cocoș de munte sfidător, întâlnit de rangerii Parcului Național Călimani

Una dintre cele mai spectaculoase specii de păsări sălbatice – cocoșul de munte (Tetrao urogallus), caracteristic zonelor bogate în păduri de conifere, cum e județul Suceava, le-a ieșit în cale rangerilor Parcului Național Călimani, care au profitat de ocazie pentru o sesiune foto ce a devenit foarte apreciată.

Cocoșul de munte este considerat o specie foarte sperioasă, care de obicei evită prezența oamenilor, dar acum, în perioada „rotitului”, adică de împerechere, masculii se comportă anormal, devin agresivi, sfidători și chiar pot ataca omul, în anumite împrejurări.

Aceasta este și explicația comportamentului neobișnuit al exemplarului sfidător de cocoș de munte întâlnit de rangeri pe mijlocul drumului, care nu doar că nu a fugit de ei, ba chiar s-a înfoiat mai tare și a scos sunete puternice, pentru a demonstra cât e el de ...bărbat.

Ritualul de împerechere al cocoșului de munte are trei etape. Prima se desfășoară în arbori, unde cocoșii sunt foarte vocali și încep să scoată sunetele caracteristice însoțite de un fâlfâit de aripi. A doua etapă include un zbor puternic prin care păsările ajung pe sol, pentru rotit.

A treia etapă, cea de la sol, este a dansului ritualic, efectuat cu coada înfoiată, cu gâtul ridicat pentru a se vedea penajul de sub cioc și cu aripile duse către spate. În această postură cocoșii scot sunete guturale scurte ce rezonează puternic, la care se adaugă și unele de provocare sau amenințare, dar și salturi specifice cu bătăi rapide de aripi.

Asta deoarece printr-un astfel de ritual atrag ei femelele, de la primele semne ale primăverii până în aprilie-mai, când se încheie perioada „rotitului” și începe cea de incubație, de care doar femela este responsabilă. De obicei, femela cocoșului de munte depune până la 10-12 ouă, foarte asemănătoare cu cele ale găinii domestice, iar incubaţia durează în medie 26-29 de zile. Puii părăsesc cuibul din prima zi după ieșirea din ou, însă rămân în continuare sub protecția găinii de munte, care îi păzește de prădători.

Cocoșul de munte se hrănește iarna cu ace de rășinoase, iar vara cu muguri, frunze, flori și fructe, atinge maturitatea sexuală la vârsta de 1 an, dar masculii ajung să se împerecheze abia la vârsta de trei ani, atunci când este atinsă și maturitatea socială.

Masculul este mai mare și mai colorat decât femela, cu un penaj negru ce are diferite irizații de verde și cu aripile brun-întunecat. Ciocul este alb-gălbui, iar deasupra ochilor are o zonă roșie golașă, foarte accentuată în perioada de împerechere. Femela este mai mică și are o culoare maronie cu numeroase pete și benzi întunecate și cu o pată portocalie pe piept.

Cocoșul de munte este cea mai răspândită și cea mai cercetată specie din familia Phasianidae (din care fac parte prepelița și potârnichea) și este considerat de către specialiști a fi o specie umbrelă, prin conservarea căreia se asigură protecția unui număr mare de alte specii care se găsesc în mod natural în același habitat. Principalele amenințări și presiuni asupra speciei sunt în general datorate acțiunilor umane, în special prin distrugerea locurilor de rotit.