Drumurile noastre, toate...

Parafrazând zicala “Toate drumurile duc la Roma”, am putea spune că, în perioada în care aici era capitala Moldovei, toate drumurile duceau la Suceava.

Cândva, Uliţa Armenească era pavată cu bârne, podită cu calapod, iar artera principală a Sucevei, Uliţa Mare Domnească sau Uliţa Boierească, ce pornea de la Biserica Sf. Dumitru, trecea pe lângă Curtea Domnească, Biserica Sf. Ioan Botezătorul şi se sfârşea în poarta bisericii Sfintei Treimi, era pietruită cu “dale mici de piatră între care erau încastrate pietre mărunte şi fragmente de cărămidă”, pavaj care se mai păstra încă în cea de-a doua jumătate a sec. al XVIII-lea.

Străzile şi-au schimbat denumirea odată cu stăpânirea: Uliţa Imperială s-a transformat în Strada Împăratul Franz Iosif, apoi a devenit Strada Regele Ferdinand, o porţiune din vechea Uliţă Rusească a devenit Calea Unirii, Uliţa Capri a fost botezată 6 Noiembrie.

„Cum arată Suceava” la începutul anilor ’30 aflăm sub acest titlu dintr-una din publicaţiile vremii: „Străzi jerpelite şi murdărie cum desigur nici în cea mai dosnică stradă a Stambulului nu mai găseşti; trăsuri murdare şi răpănoase, de nu ai curajul să te foloseşti de ele, când eşti îmbrăcat mai ca lumea; localuri, a căror higienă rivalizează cu cele mai păcătoase şi infecte spelunci…

Înoţi în noroiul până la gleznă pe străzile nepavate, că pe cele pavate stă ca laptele cel acru; te uiţi amărât la ghetele murdare şi toată indignarea ţi-o rezumi în: <Fir-ar al dracului de târg, cu primarii şi cu serviciu-i edilitar cu tot>”. Istoria străzilor Sucevei, în numărul de joi, 1 aprilie.