Îmi propusesem pentru astăzi un comentariu fie al „derby-ului etern” (că nu se mai ieşim din tipare!) dintre Steaua şi Dinamo, fie al tragerii la sorţi pentru World Cup. Dar deoarece amândouă evenimentele mi-au lăsat un gust mai mult decât amar, cred că le e de ajuns doar câte o jumătate de comentariu. Aşadar, am părăsit minunata sală a Universităţii unde sâmbătă a cântat fenomenul Anca Parghel după nici jumătate de oră pentru a ajunge la timp ca să văd un ecran plin de fum. Nu ştiu la dumneavoastră acasă ce s-a văzut, dar în televizorul meu fumul a persistat pe toată durata celor 90+4 minute. Aşa că n-am văzut nici urmă de fotbal. Cică ar fi fost trei şuturi pe poartă: o bară a lui Dică, golul lui Bleaga (sau cum l-o fi chemând) şi un şut al nu ştiu cui de la Dinamo, venit prin minutul 60. Aşa că, la un calcul dimplu, rezultă că mai bine rămâneam la Auditorium alături de Anca. Ea, săraca, m-a înţeles şi nu s-a supărat prea tare, dar cum să-i explici că, deşi m-am mai păcălit de alte sute de ori, tot nu m-am învăţat minte şi, cu un eventual prilej viitor, voi proceda la fel? Fiindcă, în mod evident, greu îmi vine mintea la cap şi parcă tot nu vrem să pricepem că în România nu există fotbal şi că, jucând în halul ăsta, ai noştri vor ajunge în 2-3 ani să joace tururi preliminare de Cupa UEFA, coeficientul nostru de ţară prăbuşindu-se ca leul la cursul de schimb de săptămâna trecută. Iar despre tragerea la sorţi ce mai putem spune decât că tare tristă fu soarta… englezilor! Cred că ăştia, când au auzit de Croaţia, au dat năvală care la farmacii, care în pub-uri! Noi, dacă n-avem bani nici de medicamente, nici de bere, rămâne să ne înecăm amarul în optimism! Iar tonicul de serviciu nici nu putea fi altul decât Naşu’ care, aproape în limba română, a trântit-o: „Sunt sigur că putem să ne calificăm!” De-a dreptul mobilizator. Culmea e că s-ar putea să fie şi un pic de adevăr. La urma urmei, de câte ori n-am zis cu toţii că gata!, Naşu’-i terminat, zboară din FRF şi se mai opreşte doar la pârnaie, iar el, care parcă tot timpul ştie altceva decât noi toţi, şi-a văzut de drum. Poate ştie şi cum eliminăm Franţa şi Serbia, că de Feroe se poate ocupa chiar şi Piţurcă. Ce facem însă cu Austria?