A fost un week-end plin de derby-uri televizate. Meciuri tot unul şi unul, între echipe care mai de care mai titrate, chiar dacă în momentul de faţă unele dintre ele traversează crize majore. Iată, de pildă, partida din Germania, în care eternul loc 1, Bayern, a întâlnit în deplasare actuala (întâmplător) campioană, Stuttgart. Se punea doar problema scorului, iar foarte optimiştii fani ai gazdelor sperau poate într-un egal. Până să se dumirească, Bayern (de fapt, Kahn – Doamne, ce bucurie am când le ia!) încasase trei bucăţi până la pauză. Cum de a fost posibil? Păi, cum altfel decât printr-un fotbal frizând demenţa, cu pase, driblinguri şi şuturi năucitoare, de ajunsese tataia, la golul numărul 3, să „apere” cam la vreun metru în spatele liniei porţii!, zăpăcit complet de ce făceau ăia de la Stuttgart. O repriză de vis, jucată la o viteză care în România nu se atinge nici la cursele alea auto, cu sau fără câini comunitari pe traseu. Ei, ia să o luăm acum către Olanda: aţi văzut cumva Feyenoord – Ajax? Cu 1-0, apoi 2-1 şi, într-un final demenţial, cu penalti ratat dar şi cu gol după mingea respinsă, 2-2! Vorba poetului: „ce mai freamăt, ce mai zbucium!” Ei, dragii naşului, şi veni Lyon – Marseille, tocmai duminică noaptea, taman după cel de-al 7-lea titlu consecutiv, Marseille – locul 19 (din 20!), luptând pentru salvarea de la retrogradare. La sfârşit, pe tabelă scria 1-2!! Nu se poate povesti ce luptă, ce faze, ce goluri am văzut. Fotbal adevărat, cu tot ce se poate, ba şi cu ceva pe deasupra, care cred că ţine de demnitatea conştiinţei de profesionist. Cum ziceam, pe la o bucată, tot duminică, am văzut şi derby-ul nostru, Dinamo – Rapid. Ce am reţinut din el, încape într-un cuvânt: nimic. O lălăială de o oră jumate, în care s-au dat două goluri pentru statistică şi clasament. Două echipe fără haz, a căror preocupare major era să nu ia gol, nicidecum să facă spectacol. Un meci care a început cu petarde (păcat de bani!), a continuat cu banner-ul deja clasicizat cu „Muie Dinamo” şi s-a sfârşit cu fâss-ul fără legătură cu petardele, care măcar au făcut „poc!”. Mi se pare chiar impropriu să-i zici „derby”, ca şi celorlalte. Apropo: cuvântul acesta vine din engleză, e numele unei localităţi, Derby, unde are loc cea mai celebră cursă de cai de-ai lor, nu de mârţoage de-ale noastre.