"

I-am bătut. Nu pe luxemburghezo-moşieri, că asta era de la sine înţeles, ci pe bulgari. Văzându-i, alaltăseară demolaţi (chiar: vi-l mai amintiţi pe Demolari?) de albanezi, m-am întrebat absolut retoric şi tardiv de ce ne-o fi fost atât de tare frică de ei. Cred că doar egalul acela nenorocit de la Constanţa, din debutul grupei, ne-a sădit teama asta complet nejustificată. Şi poate prea multele înecări la mal cu care ne-au mâncat ai noştri sănătatea, indiferent că erau echipe de club sau Naţionala. Lucrurile s-au schimbat în bine doar de vreun an încoace (cam de la meciul acela cu bulgarii!), de când băieţii cred că au priceput două lucruri esenţiale: 1) că or fi ei proşti, dar nu atât de proşti cât să ne-o ia înainte chiar şi bulgarii şi 2) că dacă bulgarii sunt în stare să ne ţină în şah pe noi, de ce n-am putea oare s-o facem şi noi cu Olanda? Fiindcă, pe ansamblul fotbalului, diferenţa dintre noi şi Olanda e mult mai mică decât dintre Bulgaria şi noi. Restul n-a mai fost decât tactică, pentru care, vrând-nevrând, trebuie să-l elogiem pe Piţurcă. Naţionala asta nouă şi această calificare europeană n-au mai scos lumea în stradă. Poate şi datorită jocului mult mai puţin strălucitor practicat. Iar eficienţa, doar ea, nu are darul de a entuziasma mulţimile. Dintre toate cele trei meciuri văzute alaltăieri (care la un moment dat s-au suprapus în totalitate, de nu-mi mai ajungeau cele două televizoare, suprapuse şi ele), al nostru a fost cel mai sec, mai searbăd, mai urât. Şi cu toate astea ne-a adus mai multă bucurie decât oricare altul din ultimii opt ani! Iar pentru ca paradoxul să fie deplin, n-a ieşit nimeni pe stradă! Explicaţia cu jocul incolor nu ţine. Atunci? Mă gândesc că poate s-a schimbat în noi ceva, mai mult decât în jocul Naţionalei. Nu om fi devenit cumva mai „europeni”? Oare am ajuns la nivelul luxemburghezilor care nici măcar n-aveau habar că e meci în bătătura lor? Nu cred nici asta. Şi de ce să nu-i luăm de model pe italieni sau pe englezi, care în asemenea momente sunt loviţi de o isterie vecină cu ospiciul? Zău că ne-am speriat de calificare, asta-i singura explicaţie. Iar ca să ne vindecăm, s-ar cuveni să-i radem pe toţi la turneul final. … Că doar n-om fi mai fi mai fraieri ca grecii!

"

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului ,Ne-om veseli la anu’.

Comentarii