Mă gândesc aşa: dacă nemţii, cât sunt ei de nemţi, n-au ezitat să scrie despre ei înşişi, cu vreo trei ani în urmă, în ditamai ziarul, că sunt „idioţii Europei”, pe noi oare ce ne împiedică? Numai falsele norme deontologice? Frica de tribunal? Ori doar teama, izvorâtă din bunul nostru simţ, de a nu-i răni la suflet pe neisprăviţii care însă sunt liberi să ne mănânce sănătatea la fiecare apariţie a lor prin iarba europeană? Mă ia cu greaţă când îi văd şi-i aud după meciurile în care sunt absolut ridicoli, încercând să ne mai şi ia de proşti, zicându-ne că: de data asta au jucat bine (sau doar mai bine ca data trecută), au avut ghinion, rezultatul este nedrept, meritam noi calificarea, suntem mai tehnici, iar toate astea după ce i-am văzut tăvăliţi şi prin iarba-iarbă, ba şi prin aia de plastic, în meciuri în care doar adversarii joacă fotbal, în timp ce ai noştri, când au (rar de tot) „obiectul”, ori îl freacă absolut imbecil de la unul la altul şi retur, ori sare din ei ca din colţul casei (că din ăla al mesei oricum sare mai ca lumea decât din copitele lor). Şi să ne mai lase dracului alde Petre Marin, Maftei ori Moţi (v-am dat câte un nume la întâmplare din fiecare bandă de infractori ai balonului) cu chestia aia tot imbecilă că „şi ăia au tot două picioare”, că nu-i deloc aşa: adevărul este că ăia într-adevăr au două cu care fac la treabă de zici că au câte şase, în timp ce ăştia ai noştri au, oricum i-ai privi, câte patru!... pe care le folosesc de parcă ar avea doar unul... şi ăla amputat de deasupra genunchiului! Ştiţi vorba aia a mea, ignoranţa şi tupeul / duc pe piscuri derbedeul, nu? De cât tupeu are nevoie un neterminat ca Adrian Ilie ca să ne vomite în ecran măgăria că „Steaua e echipă de Liga Campionilor, nu de UEFA”!? Câtă nesimţire a acumulat Borcea ca după ce Dinamo a fost călcată în picioare la Elfsborg să iasă pe sticlă şi să ne vorbească de „ghinion”, „tehnică superioară” şi alte gogoriţe? Din două una: ori sunt de-a dreptul idioţi şi nu pricep nimic din ceea ce se vede (tot doi ochi au şi ei!?) ori sunt mulţumiţi „pe bune” de împiedicaţii lor şi-atunci nu poţi trage decât concluzia că sunt, tot „pe bune”, idioţi. Asta, dacă excludem (eu o exclud din start) ideea că nişte idioţi încearcă să ne ia, pe toţi, de idioţi.
"