"

De ani buni tresar la fiecare încercare a provinciei de a da peste nas capitalei întru descentralizarea fotbalului nostru. Însă de la isprava Ştiinţei lui Cârţu din îndepărtatul 1991, practic primul campionat desfăşurat integral după căderea comunismului, când ex-privilegiatele Steaua şi Dinamo au stat precaute la cutie, nimeni nu s-a mai luat de piept cu granzii. E drept, sunt câteva rezultate răsfirate ici-colo, nişte revolte în finale de cupă, precum şi nişte amintiri de neşters ca acel 5-4 al Forestei în Groapă sau acel 5-1 al Bacăului în Ghencea...

Iată însă că în campionatul care tocmai şi-a încheiat primul sfert din existenţa-i efemeră, profitând de faptul că Steaua şi Dinamo se uitau după cai verzi pe pereţii Ligii Campionilor, iar Rapidul n-a aflat cum se tratează boala paşilor mici, adică a egalurilor, un grup de echipe cu puţină tradiţie în spate (unele chiar spre deloc!) au luat frâiele clasamentului şi par a-l struni destul de bine. Chiar dacă sunt de aplaudat, fiecare în parte, CFR-ul, Urziceniul, amintita Poli sau Vasluiul, deocamdată acest lucru nu înseamnă nimic în absolut, fiindcă mai e destulă vreme pentru a interpreta rolul ogarilor din cursele de atletism.

Dintre toate, este evident că şansele cel mai mari de continuitate le au clujenii. Acolo s-au făcut investiţii şi s-au adus jucători, cam mulţi totuşi, dar rata celor care confirmă banii plătiţi este destul de mare. Dacă vor rezista la vîrf până la în pauza competiţională, din primăvară gluma s-ar putea îngroşa pentru echipele "capitaliste", căci Andone va avea vreme să închege jocul, actualmente destui fotbalişti jucând mai mult din ce ştiu, fără ca asta să însemne puţin. Cu toate astea, în ce mă priveşte, CFR-ul începe să-şi piardă din capitalul de simpatie din cauza unei metehne împrumutate cu succes de oficialii clujeni direct de la "mitici". Aceştia contestă mereu şi iar mereu arbitrajul, chiar şi când câştigă! Teama lor este că "nu sunt lăsaţi" să câştige campionatul. Am văzut meciul cu Dinamo şi în afară de rigiditatea consacrată de Tudor în arbitraj, n-am remarcat nici o eroare majoră a acestuia. Acele penalty-uri cerute în cor au fost fantasmagorice. Fabbiani spune că numai el a fost faultat de două ori în careu. Argentinianul e ca un dulap, fără ca asta să însemne vreo aluzie la abilităţile sale tehnice, ci o caracteristică fizică, pur şi simplu fundaşul care-l ţine pe piept nici nu se mai zăreşte! Iar presupusele faulturi au fost intervenţii la minge care nu se fluieră nici la mijlocul terenului, necum în careu. Şi oricum, lovituri de la 11 metri le-au mai dat arbitrii şi tot n-au băgat-o în aţe. Iar când strigi prea des "hoţii", rişti să te calce când ţi-e lumea mai dragă!

"

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Aştept provincia.

Comentarii