Mircea Lucescu, interviu eveniment pentru un ziar din Spania

Mircea Lucescu a fost protagonistul unui amplu interviu în cotidianul Marca, în care le-a vorbit spaniolilor despre cariera lui de jucător şi cea de antrenor, despre fiul său Răzvan şi pasiunea pentru fotbal moştenită de acesta şi despre marii tehnicieni şi fotbalişti pe care i-a întâlnit.

"Este cel mai lung interviu din viaţa mea", le-a spus antrenorul lui Zenit St. Petersburg spaniolilor, care l-au numit "Alex Ferguson al Estului".

"Să fii fotbalist este maximum, este fără egal. Ca antrenor, preşedinte, responsabilităţile sunt distincte. Eram foarte dinamic, puteam evolua pe toate posturile din atac. Mi-ar fi plăcut să joc în străinătate. Am avut oferte de la Bordeaux şi de la Rennes, dar era dificil să ieşi dintr-o ţară comunistă. Am jucat peste 70 de meciuri la echipa naţională în 13 ani. Astăzi, este uşor să faci 150 de selecţii, dar sub Cortina de Fier se jucau numai meciuri oficiale, nu amicale", şi-a amintit Lucescu de perioada în care a fost fotbalist.

Perioada Corvinul

Tehnicianul a povestit că a ajuns la Corvinul Hunedoara după ce cutremurul din 1977 i-a distrus casa din Bucureşti.

"Un an mai târziu mi s-a oferit posibilitatea de a fi antrenor-jucător. Am retrogradat în sezonul 1978/1979, dar anul următor am promovat, marcând peste 100 de goluri. Aveam un joc rapid, combinativ, diferit de fotbalul care se juca în est atunci. Echipele mele, indiferent că au fost din Turcia, Italia, Ucraina, au marcat mai multe goluri decât celelalte. Asta nu înseamnă că nu au avut echilibru: au primit mai puţine goluri în acelaşi timp. Aici este cheia", a precizat antrenorul de 71 de ani.

Lucescu a reuşit să o ducă pe Corvinul până în Cupa UEFA, o performanţă care i-a oferit multe oportunităţi ulterior. Următorul pas al unei cariere de excepţie a fost postul de selecţioner.

"Un an am îndeplinit ambele roluri. Petreceam trei zile acasă şi trei zile la Bucureşti, lucrând pentru federaţie. Ne-am calificat la Euro 1984 dintr-o grupă dificilă, cu Cehoslovacia, Suedia şi Italia care venea din postura de campioană mondială şi pe care am învins-o cu 1-0 acasă. Nu o să uit niciodată", a povestit Il Luce.

Cum a fost dat afară de la naţională

Tehnicianul susţine că a fost îndepărtat de pe banca echipei naţionale la ordinul Partidului Comunist, după o victorie cu 4-0 în faţa Austriei, în preliminariile Euro 1988, din cauza popularităţii sale, care era în creştere. Însă dezamăgirea a fost înlocuită de satisfacţia de a reveni la Dinamo şi de a construi o echipă capabilă să oprească hegemonia Stelei şi să câştige titlul şi Cupa României.

Căderea comunismului i-a oferit lui Mircea Lucescu şansa de a antrena în Italia, despre al cărui fotbal spune că "îl ador". "Puţini tehnicieni străini au stat atât timp în calcio", a afirmat tehnicianul, adăugând că nu a fost tentat să lucreze în Spania.

După ce a revenit în fotbalul românesc, la Rapid, căruia i-a adus primul titlu după o pauză de 32 de ani, Lucescu a plecat în Turcia, unde a devenit campion atât cu Galatasaray, cât şi cu Besiktas. "Am păstrat o relaţie bună cu toţi preşedinţii. Când drumurile noastre s-au separat, ne-am dat mâna şi punct", a explicat antrenorul.

Perioada Şahtior Doneţk

A urmat perioada Şahtior Doneţk, unde a rămas mai mult de un deceniu şi a reuşit performanţe extraordinare, inclusiv câştigarea Cupei UEFA.

"Mă gândeam că o să stau un an-doi, dar am rămas 12. A fost o perioadă extraordinară, am câştigat opt titluri, şase cupe, Cupa UEFA... În vară am decis să schimb, deoarece echipa nu a revenit la Doneţk şi doi ani am fost tot timpul în avioane, departe de casă, fără suporteri. Am mers la Zenit şi m-am trezit fără Hulk, fără Garay, acum fără Witsel şi cu o echipă cu media de vârstă de 29 de ani, cu care s-ar putea câştiga, dar ideea mea este de a crea un proiect de viitor", a spus Lucescu.

Adversar cu propriul fiu

În perioada petrecută în Ucraina, Lucescu a fost adversarul fiului său, Răzvan, care i-a călcat pe urme şi a antrenat Rapidul. Giuleştenii au câştigat cu 1-0 pe terenul lui Şahtior, în cel mai de succes sezon european din istoria clubului, 2005/06, încheiat în sferturile de finală ale Cupei UEFA, în urma unei duble cu Steaua.

"Nu s-a mai întâlnit aşa ceva. A fost atât de greu să pregătesc meciul încât i-am spus preşedintelui că nu pot. La conferinţa de presă l-am văzut pe Răzvan în lacrimi şi l-am felicitat în faţa tuturor. În sport, dacă trebuie să te lupţi cu fiul tău, te lupţi şi apoi te îmbrăţişezi. I-a studiat pe Ancelotti, Mourinho, Capello şi face o treabă bună la Xanthi. Poate ajunge să antreneze o echipă mare", a spus Lucescu.

Deşi de multe ori s-a făcut remarcat prin faptul că a criticat arbitrajele, tehnicianul român nu este de acord cu introducerea tehnologiei video în fotbal: "Văd că se testează tehnologia, dar eu nu o voi accepta niciodată. În fotbal cel mai important nu este ce se întâmplă pe teren, ci ce se discută la bar. Asta este ceea ce aduce oamenii pe stadioane. Când lucrurile vor fi mai precise, nu va mai fi la fel, va fi mai plictisitor".

Cine este cel mai bun fotbalist?

Întrebat despre cel mai bun fotbalist pe care l-a văzut jucând, Lucescu a rămas diplomat. "Di Stefano m-a impresionat la început pentru ideea pe care a dat-o colectivului. Mai târziu, m-a impresionat Beckenbauer, părea că plutea prin modul în care se mişca şi pasa. Apoi a venit Cruyff, care era un geniu. În Italia, m-am confruntat cu Maradona, care avea un nivel incredibil. Apoi i-am antrenat pe Baggio, Ronaldo, Pirlo, Willian...", a spus fostul selecţioner.

Un capitol aparte va rămâne, însă, Gică Hagi: "A debutat la naţională cu mine la 17 ani. Dacă ar fi ajuns la Madrid cu doi ani mai devreme, ar fi avut o carieră uriaşă... Pentru mine era la nivelul lui Maradona".

Firesc, Mircea Lucescu are preferaţii săi şi când vine vorba despre antrenori. Printre ei, şi cel cu care l-au comparat spaniolii, Sir Alex Ferguson, omul care a transformat definitiv Manchester United.

"Cruyff a revoluţionat fotbalul sub aspect tehnic, iar Sacchi fizic şi din punct de vedere al sincronizării tactice, dar cel care a lăsat cea mai mare moştenire este Ferguson. Este dificil să rămâi 30 de ani la acelaşi club. Un om puternic nu este cel care schimbă femeia de 30 de ori, ci cel care îndură cu aceeaşi.

Mourinho şi Guardiola sunt doi mari antrenori, inteligenţi, care şi-au pus amprenta pe fotbalul mondial. Acum, mie îmi place mult Simeone. L-am avut elev la Pisa şi la Inter. Diego era ca azi, un mare profesionist cu o inimă incredibilă. Era sufletul echipei", a spus Lucescu.

În ciuda vârstei, cel mai titrat antrenor român nu se gândeşte la retragere: "Cât timp am entuziasm şi pasiune voi continua. Este incredibil că nu am avut niciun an sabatic, pentru că nu pot sta în casă. Am meritul de a fi fost 40 de ani la acest nivel, în special în fotbalul din Europa de Est, care a început să se dezvolte după 1990".