Coaching pentru părinţi

Majoritatea dintre noi nu ne mulţumim să fim performanţi doar la locul de muncă, ci vrem acelaşi lucru şi în propria familie. Doar că resursele pe care le avem la îndemână pentru fiecare din aceste două obiective sunt în dezechilibru.

Pentru a fi buni profesionişti am învăţat ani întregi la şcoala, liceu, facultate, în mastere sau MBA-uri, am citit sute de cărţi, am participat la zeci de evenimente şi conferinţe în ţară sau în străinătate, am făcut training intern sau extern, am petrecut zile întregi în faţa internetului şi nici măcar toate acestea nu sunt de ajuns întotdeauna.

Pentru a fi un bun părinte ... putem număra pe degete sursele de informare sau dezvoltare de abilităţi.

Şi chiar după ani întregi de pregătire profesională, dacă vrem într-adevăr să ne dezvoltăm pe deplin propriul potenţial şi să ajungem acolo unde visăm să fim, apelăm la COACHING pentru a ne accesa resursele latente şi a merge înainte cu succes maxim.

Sistemul numit PROGRAMARE NEUROLINGVISTICĂ (NLP) oferă celui care este coach un set de instrumente foarte utile în acest proces, unul dintre acestea fiind cel de MODELARE. De fapt, modelarea a stat la baza apariţiei programării neurolingvistice când Richard Bandler şi John Grinder şi-au propus în anii 70 în SUA să afle ce şi cum fac oamenii de succes din diverse arii profesionale (terapie, vânzări, sport, management, antreprenoriat) ca să obţină rezultate remarcabile. Ceea ce au aflat a fost ulterior sistematizat in ceea ce azi cunoaştem ca NLP.

Modelarea se referă de fapt la preluarea de resurse de la alte persoane, observând şi investigând ce anume din ceea ce fac le asigură succesul. Dacă avem un obiectiv bine formulat şi identificăm exact resursele care ne lipsesc în cadrul procesului de coaching, ulterior putem să identificăm aceste resurse la alte persoane, urmând să le preluam, aplicându-le la propria persoană pentru a verifica efectele pozitive.

De exemplu îmi pot propune ca obiectiv să îmi îmbunătăţesc abilitatea de a-l asculta pe copilul meu fără să îl întrerup sau să îmi impun părerea mea, cum fac de obicei (stare actuală) şi vreau să îi pot acorda întreaga mea atenţie atunci când îmi povesteşte ceva despre el (stare dorită). Dacă descopăr printre cunoscuţii mei o persoană care face acest lucru, o pot observa mai atent când trăieşte cu copilul ei această situaţie şi o pot întreba ce anume şi cum anume face acest lucru. Iar acest proces poate fi structurat folosind un model din NLP numit – NIVELE NEUROLOGICE, care sunt:

MEDIU – cadrul în care acea relaţie de comunicare are loc. Poate aflu că acesta este mereu un loc liniştit unde sunt doar ei doi, şi niciodată în gălăgie, aglomeraţie sau grabă. 

COMPORTAMENT - ce anume face acea persoană. Poate pentru o comunicare eficientă cu copilul stă la acelaşi nivel cu el şi păstrează un timp îndelungat un contact vizual. De asemenea nu este preocupat de alte activităţi în acelaşi timp.

CAPACITĂŢI – ce ştie să facă. Poate are abilitatea de a pune întrebări deschise mai mult decât întrebări închise.

CREDINŢE ŞI VALORI – ce credinţe şi valori motivează acest comportament. O valoare implicată în această relaţie poate fi cea de respect faţă de copil pe care îl consideră o persoană demnă de respect şi nu o credinţă de genul “copiii trebuie doar să tacă şi să asculte”.

IDENTITATE – care este rolul pe care şi-l asumă, cum se vede ea în relaţie. La nivel de identitate acea persoană se poate vedea pe sine ca părinte ca fiind un “facilitator al dezvoltării potenţialului copiilor” şi nu ca un specialist autoritar care le ştie pe toate şi trebuie mereu să dea răspunsuri corecte de-a gata celor mici.

SPIRITUAL: în ce concepţie, misiune încadrează persoana respectivă toate elementele anterioare, cum ar fi “Oamenii au misiunea de a se dezvolta continuu şi de a contribui cât mai mult la dezvoltarea celorlalţi”.

Există abilităţi manifestate în relaţia cu copiii voştri pe care aţi prefera să le îmbunătăţiţi? Aveţi în jurul vostru persoane care au aceste abilităţi şi le admiraţi pentru asta?

Dacă ştiţi persoane care rămân calme când copiii lor fac toate năzdrăvăniile posibile sau persoane care au o relaţie foarte deschisă cu copiii lor sau persoane care îşi împart foarte bine viaţa între profesie şi familie şi aţi dori să reuşiţi la fel de bine, profitaţi de şansă şi întrebaţi-i cum anume fac acel lucru şi ce anume cred despre situaţiile respective.

Chiar dacă procesul nu va fi la fel de sistematic ca cel făcut de un coach profesionist, aveţi şansa să obţineţi indicii care v-ar putea ajuta să vă îmbunătăţiţi abilităţile, astfel încât să fiţi şi mai mulţumiţi de propria performanţă. Împreună cu copiii voştri, bineînţeles. 

Psiholog Mihaela ZAHARIA
Parenting trainer & coach Mind Master
www.parenting.ro