Familiile a zece suceveni în moarte cerebrală, potenţiali donatori de organe, au refuzat propunerea medicilor

Donarea de organe de la pacienţi aflaţi în moarte cerebrală este încă foarte greu acceptată de familiile acestora. De la începutul acestui an, zece dintre pacienţii Spitalului de Urgenţă ”Sfântul Ioan cel Nou” Suceava au fost în această situaţie, însă familiile lor au refuzat donarea organelor. Coordonatorul echipei de medici suceveni care se ocupă de prelevarea de organe, dr. Dorin Stănescu, ne-a declarat că cei zece pacienţi se calificau drept potenţiali donatori, dar familiile nu şi-au dat acordul, astfel că donarea nu s-a finalizat. ”Nici nu insistăm. Întrebăm familia, dacă spune nu, nu insistăm”, ne-a spus dr. Stănescu.

Pe lângă cele zece refuzuri a existat însă şi un accept. Este vorba despre familia unui bărbat  în vârstă de 37 de ani, din Boroaia, mort în urma unui accident rutier, care a acceptat ca acestuia să i se preleveze ficatul şi rinichii. La sfârşitul lunii septembrie a anului trecut, de la Suceava un rinichi a plecat la un pacient internat pentru transplant la Spitalul Parhon din Iaşi, iar celălalt rinichi şi ficatul au ajuns la doi pacienţi din Bucureşti, salvându-le viaţa.

Spitalul de Urgenţă „Sfântul Ioan cel Nou” Suceava a intrat în programul naţional de transplant de organe în septembrie 2014. Echipa este formată din dr. Dorin Stănescu, dr. Lavinia Ştreangă şi dr. Ruslan Gorceag, dar alături de ei mai lucrează chirurgi, anatomopatologi, neurologi, urologi şi medici din alte specialităţi care au grijă ca această complicată procedură să se deruleze conform celor mai înalte standarde medicale.

Donarea de organe este o acţiune voluntară, umanitară

Orice persoană poate să fie donator, cu excepţia celor care suferă de cancer, SIDA sau au infecţii grave. Nu există limită de vârstă decât pentru inimă, la femei până la 40 de ani, la bărbaţi - 45 de ani. Organele care pot fi donate sunt, în ordine, rinichii, ficatul, inima, plămânii, pancreasul, intestinul subţire şi corneea. Cele mai multe cazuri de moarte cerebrală, peste 70%, în care oamenii ajung în situaţia de donatori potenţiali de organe sunt provocate de hemoragiile cerebrale.

Conform legislaţiei din România, deocamdată decizia de donare de organe este la latitudinea rudelor pacientului aflat în moarte cerebrală, potenţial donator. Donarea de organe este o acţiune voluntară, umanitară pentru care statul nu plăteşte nimic donatorului sau familiei sale pentru organele prelevate, în schimb spitalele sunt abilitate să acorde câteva înlesniri, precum suportarea cheltuielilor legate de serviciul funerar, respectiv costul sicriului şi al transportului la localitatea de domiciliu şi la locul de veci. Plata este făcută direct la furnizorul serviciului, nu prin intermediul familiei.

Mai menţionăm că majoritatea cultelor religioase, inclusiv Biserica Ortodoxă Română, şi-au dat acordul pentru transplant, astfel încât nu sunt bariere religioase din cauza cărora familiile celor ajunşi la capătul vieţii să refuze donarea de organe şi să permită astfel altora să trăiască mai departe.