INSOMNIA

Numărul oamenilor care suferă de insomnie, pe o perioadă mai redusă sau mai lungă de timp, este foarte mare. La fel de mare este şi consumul de somnifere. Un somn bun se leagă în majoritatea cazurilor, de anumite obiceiuri: un anumit pat, o anumită poziţie corporală, un anumit moment al zilei pentru intrarea în starea de somn. De asemeni, nerespectarea acestor obiceiuri ne poate adesea tulbura somnul. Ştim cu toţii să dormim, fără să o fi învăţat vreodată, şi cu toate acestea nu ştim ce se petrece în somn. Cei care suferă de insomnie, pot prezenta temeri, reţineri faţă de acest pas în necunoscut reprezentat de intrarea în starea de somn. Încercăm mereu să ne apărăm de o astfel de teamă prin remarci de genul: a fost ca un vis, este ireal ca un vis, etc. Intrarea în starea de somn, cere de la noi, încetarea oricărui control, oricărei intenţionalităţi, a oricărei activităţi. Pentru a adormi, e nevoie să apară o stare de abandon, de încredere, de admitere a necunoscutului. Adormirea nu poate fi constrânsă prin stăpânire de sine, voinţă şi strădanie. Orice voinţă activă constituie modalitatea cea mai sigură de a împiedica somnul. Noi nu putem face altceva decât să creăm premisele favorabile adormirii, şi apoi trebuie să aşteptăm cu răbdare şi să avem încredere că somnul va veni. Nici chiar perceperea conştientă a procesului de trecere în starea de somn nu  este îngăduit să îl observăm, pentru că observarea ne-ar împiedica să adormim. Tot ceea ce cere somnul de la noi, nu face parte câtuşi de puţin din tăria omului, din sfera actelor lui volitive. Bolnavului de insomnie, îi lipsesc încrederea primordială şi capacitatea de dăruire, şi are dificultatea şi teama de a se desprinde de controlul său conştient şi de a se încredinţa inconştientului său. Ne e teamă de sentimente, de iraţional, de rău, de întuneric şi de moarte. Ne cramponăm în mod maladiv de intelectul nostru, de episoadele noastre de conştienţă din starea de veghe, prin care credem că putem înţelege totul. Atunci, dacă apare necesitatea desprinderii, a faptului de a da frâu liber lucrurilor, apare şi teama, pentru că această pierdere ni se pare prea mare. Trucurile binecunoscute, cum ar fi număratul,  au succes numai prin faptul că se ajunge la o desprindere de intelect şi orice monotonie plictiseşte emisfera cerebrală stângă, determinând-o să renunţe la predominanţă. Cel pentru care această alternanţă naturală, ritmică prezintă dificultăţi, ar trebui să se preocupe de polul evitat. Impulsul exagerat de a dormi, pe altă parte, indică o nevoie de analiză a temerilor legate de cerinţele zilei, a celor faţă de activitate, de acţiune şi în consecinţă, de preluarea responsabilităţii. Aceste persoane se refugiază  se refugiază în lumea viselor, vrând parcă să evite cerinţele şi responsabilităţile ce apar pe nesimţite, încă de la primele ore ale dimineţii.

Mihai Marius MOISOIU