Optimismul, rezultatul unei disfuncţii cerebrale

Persoanele optimiste evită mai bine angoasele şi stresul, însă prezintă probabilităţi mari de a nu recunoaşte riscurile impuse de un anumit lucru şi de a acţiona în consecinţă, acest fenomen fiind rezultatul unei disfuncţii a lobilor frontali ai creierului, potrivit unui studiu publicat în Nature.

Cercetătorii de la University College din Londra, autorii acestui studiu, preluat de AFP, au dorit să înţeleagă de ce optimiştii se încăpăţânează să ţină cont doar de informaţiile care vin în sprijinul punctului lor de vedere.

În acest sens, ei au ales 19 voluntari pentru un experiment în timpul căruia acestora le-a fost evaluată activitatea creierului, cu ajutorul imagisticii prin rezonanţă magnetică funcţională.

Cum s-a desfăşurat cercetarea

Astfel, voluntarilor li s-a cerut să estimeze probabilitatea ca o serie întreagă de evenimente - de la neplăcute la catastrofale - să li se întâmple chiar lor: furt de maşină, concediere, diagnosticare cu maladia Parkinson, cancer etc. După o scurtă pauză, în timp ce se aflau tot în tomograf, voluntarilor li s-au comunicat estimările reale. După ce au fost scoşi din tomograf, voluntarilor li s-a cerut să estimeze din nou probabilitatea ca evenimentele menţionate mai sus să li se întâmple. Totodată, voluntarii au completat un chestionar menit să evalueze gradul lor de optimism.

Optimiştii au mai puţine şanse de a fi influenţaţi de informaţiile negative privind viitorul

Cercetătorii au stabilit că, după ce au fost informaţi despre nivelul de risc real, voluntarii şi-au modificat estimările numai dacă riscul era mai mic decât evaluaseră iniţial. De exemplu, dacă au estimat riscul de cancer la 40% şi riscul real era de 30%, voluntarii aveau tendinţa de a spune la a doua estimare că acesta era, în medie, de 32%. Dar, dacă iniţial au spus 10%, puţini dintre voluntari şi-au modificat răspunsul.

"Cu cât suntem mai optimişti, cu atât sunt mai puţine şanse de a fi influenţaţi de informaţiile negative privind viitorul', a spus Tali Sharot, unul dintre autorii studiului.

Cercetătorii au detectat o activitate crescută în lobii frontali ai creierului - zonă asociată cu controlul emoţional - de fiecare dată când voluntarii constatau că realitatea este mai satisfăcătoare decât credeau. Acest lucru înseamnă că noua informaţie este înregistrată şi persoana ţine cont de ea.

Optimismul care "orbeşte" ajută la evitarea unui stres inutil

În schimb, când realitatea este mai sumbră decât supoziţiile lor, persoanele optimiste manifestă cea mai slabă activitate în această zonă a creierului, care ignora noile date.

Acest optimism care "orbeşte" ajută la evitarea unui stres inutil, dar are şi riscurile lui, spune Sharot. "Acest lucru poate face ca persoana respectivă să nu îşi ia nişte măsuri de precauţie, de exemplu, în ceea ce priveşte relaţiile sexuale protejate sau economiile necesare după ieşirea la pensie", a mai spus aceasta.

Numeroşi experţi, potrivit lui Sharot, estimează că această criză financiară care a apărut în 2008 a fost accelerată de analişti prea optimişti, care au supraestimat performanţa valorilor şi au neglijat dovezile contrarii.