Giardia lamblia este un parazit descris de peste 400 de ani, identificat în fecalele umane din secolul al XIX-lea, dar rolul său ca patogen al omului a fost confirmat abia în a doua jumătate a secolului al XX-lea. Lamblia reprezintă una dintre cele mai frecvente cauze de diaree epidemică şi endemică la nivel mondial şi este identificat la 10-40% din persoane în diferite zone ale globului. Afectează mai frecvent copiii, persoanele care călătoresc mult şi pacienţii cu imunodeficienţe. Se transmite prin apa contaminată, parazitul fiind identificat în peste 80% din apele nefiltrate (lacuri, râuri) şi în peste 15% din probele de apă filtrată (robinet). Sunt foarte importante măsurile de igienă elementară (spălatul mâinilor, al alimentelor, utilizarea surselor de apă filtrată) pentru a reduce riscul de infestare în comunitate.
Care sunt simptomele? O parte din persoanele infestate sunt asimptomatice şi doar pot transmite parazitul la contacţi. Circa jumătate din pacienţi prezintă simptome. Unii au acuze digestive acute, instalate la scurt timp după ingestia parazitului: diaree, crampe abdominale, meteorism şi flatulenţă. Alţii dezvoltă o infecţie cronică manifestată prin steatoree (scaune moi, grăsoase), malabsorbţii vitaminice (A, B12), greţuri, anorexie, scădere ponderală şi stare generală influenţată. În rare cazuri, bolnavii pot avea şi manifestări extraintestinale tip urticarie sau artrită. De obicei, examenul clinic obiectiv este normal şi nu aduce elemente suplimentare de diagnostic. O problemă specială la copii este reprezentată de tulburările de creştere pe care le poate determina o infecţie cronică netratată.
Diagnosticul standard constă în examenul coproparazitologic care poate identifica paraziţi sau chişti de lamblia. Se recomandă examinarea a trei probe recoltate din zile diferite pentru a creşte acurateţea metodei. Se poate utiliza şi testul ELISA pentru determinarea antigenului de giardia în scaun, dar această metodă se recomandă doar în situaţia în care examenul coproparazitologic este negativ şi există totuşi o suspiciune ridicată de lambliază. Examenele de laborator uzuale sunt de obicei normale, inclusiv eozinofilia (atât de des utilizată în România ca metodă de ”diagnostic”). Nu trataţi pacienţii (mai ales copiii) doar pe baza suspiciunii clinice şi a unei eozinofilii, deoarece medicamentele sunt destul de greu tolerate şi pot avea şi efecte adverse. Ca ultimă metodă de diagnostic, la cazurile cu simptome sever şi suspiciune înaltă se poate efectua endoscopie digestivă superioară cu biopsie şi aspirat duodenal, dar numai la recomandarea gastroenterologului şi cu examinarea probelor de către un anatomopatolog cu experienţă.
Tratamentul standard constă în mod evident în terapie antibiotică, deoarece trebuie să tratăm o parazitoză. Cel mai folosit preparat este metronidazolul, dar sunt active şi albendazolul, tinidazolul, furazolidonul (de elecţie la femeile însărcinate) sau nitazoxanidul. Este important ca terapia să fie recomandată şi administrată corect pentru a asigura un procent maxim de vindecare. De obicei, pacienţii trataţi corect se vindecă de giardiază, dar sunt şi cazuri de rezistenţă la antibiotice şi există şi un risc de reinfecţie.

Dr. Cătălin SFARTI
Medic specialist gastroenterolog
Institutul de Gastroenterologie şi Hepatologie Iaşi
Tel. 0729290955

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Giardia lamblia - parazitul din noi.

Comentarii