Hipertiroidia este afecţiunea în care tiroida descarcă în circulaţia sanguină o cantitate excesivă de hormoni specifici : T3 şi T4. Deoarece aceştia acţionează la nivelul tuturor aparatelor şi sistemelor (cardiovascular, respirator, digestiv, nervos, metabolism bazal, etc.), consecinţele clinice sunt multiple şi zgomotoase.

Situaţiile care determină apariţia bolii sunt numeroase: producţia crescută a întregii glande, distrucţie cu eliberare excesivă a depozitelor de hormoni, modificarea genetică a unuia sau a mai multor noduli tiroidieni care va determina sinteza hormonală necontrolată, etc. Indiferent de mecanismul de apariţie, manifestările clinice sunt aceleaşi, variind doar cu gradul hipertiroidiei.

Cunoscută în limbaj popular drept glandă de slăbire, hipertiroidia cuprinde de fapt o paletă mult mai largă de fenomene. Variaţia greutăţii este doar una dintre manifestări, nefiind nici cea mai importantă nici cea mai constantă. Este adevărat că în hipertiroidie metabolismul bazal este mult accelerat şi adesea apare scăderea în greutate, uneori şocantă de 15-20 kg. Nu toţi pacienţii hipertiroidieni sunt însă slabi! Când boala se instalează la vârste tinere iar excesul de hormoni tiroidieni este moderat, se pot chiar câştiga câteva kilograme prin creşterea apetitului!

Efectele cele mai spectaculoase, care impun o decizie terapeutică promptă şi fermă se înregistrează însă la aparatul cardiovascular şi sistem nervos. În formele severe în care sinteza de hormoni tiroidieni este de două-şase ori mai mare decât normalul, tratamentul este obligatoriu. În aceste cazuri, inima este supusă unui efort suplimentar remarcabil, mergând uneori până la insuficienţă cardiacă sau fibrilaţie paroxistică. Acestea sunt cazurile lesne identificate de către medicii de familie care vor orienta pacientul către endocrinolog.

În formele uşoare, la tineri, hipertiroidia poate trece neobservată, fiind un diagnostic întâmplător. În aceste situaţii, întrebările sunt legate de necesitatea tratării afecţiunii. Decizia va fi luată în funcţie de patologia asociată, de factorii de risc, de impactul pe funcţia cardiacă şi neuropsihică.

Există însă şi cazuri când anturajul familiei obligă pacientul să consulte un specialist în principal datorită furtunii neuropsihice care însoţeşte afecţiunea. Pacientul devine irascibil, labil, trece cu uşurinţă de la o stare bună la o stare depresivă, plânge uşor, este extrem de sensibil, nu se odihneşte noaptea şi dimineaţa este deja obosit. Reflexele sunt exagerate, individul are o stare de agitaţie continuă, nu poate sta, are în permanenţă tendinţa de a face ceva. Toate aceste manifestări îşi pun amprenta pe comportament şi relaţii sociale. Nerecunoscute la timp, determină uneori situaţii nefericite în cadrul familiei, devenind astfel un alt imperativ al instituirii terapiei. Dacă în istoricul pacientului cu astfel de simptome se regăseşte şi un stres psihic major sau o sarcină recentă, atunci diagnosticul de hipertiroidie devine şi mai probabil şi astfel consultul endocrinologic devine imperios.

Semnele vizibile care întregesc tabloul clinic se referă la tegumente şi anexe:

Pielea devine moale, umedă, fină, transpiră excesiv, roşeşte uşor,

Părul este fin, se rupe uşor, cade excesiv, uneori încărunţeşte prematur

Unghiile sunt moi şi friabile

În ceea ce priveşte modificările ochilor, acestea pot fi moderate şi se întâlnesc indiferent de cauza ce a generat afecţiunea: devin lăcrimoşi, clipesc des, capătă aspect de “ochi de peşte”. Afecţiunea în care ochii devin proeminenţi, sunt roşii, pleoapele sunt infiltrate, apare vederea dublă sau chiar pierderea vederii, este cunoscută sub numele de Boala Graves şi necesită o abordare terapeutică aparte.

În ceea ce priveşte tratamentul, acesta este individualizat de la caz la caz. Formele uşoare răspund foarte bine la terapia medicamentoasă, care trebuie riguros urmată pentru a diminua riscul de recidive. Perioada pe care se indică tratamentul este variabilă de circa 12-24 luni, cu ajustarea periodică a dozelor recomandate. În situaţiile în care există contraindicaţii la tratamentul medicamentos sau există formaţiuni nodulare tiroidiene având caractere suspecte, se alege ablaţia chirurgicală sau cu iod radioactiv. Această variantă va fi urmată apoi de suplimentarea pentru toată viaţa cu hormoni tiroidieni, similari cu cei produşi de propria tiroidă. Fiecare alternativă terapeutică are o serie de indicaţii şi contraindicaţii care trebuiesc atent analizate, impactul fiind pe termen lung.

Claudia MIRON
Medic specialist endocrinolog
Telefoane : 0742.007.975 / 0729.290.930
Email : miron.claudia@yahoo.com

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Manifestările psihiatrice în hipertiroidie.

Comentarii