Printează articolul
Trimite e-mail
ø fişiere video
Potrivit unui sondaj recent, 70% dintre francezi spun că este important ca alimentele să nu conţină organisme modificate genetic (OMG), acestea provocând îngrijorare şi teamă în rândul populaţiei, şi, mai ales, divizând opinia publică şi clasa politică.
Drept dovadă stau recentele discuţii provocate de un proiect de lege asupra OMG, adoptat de guvernanţi, care vizează transcrierea în dreptul francez a directivei europene ce permite coexistenţa culturilor tradiţionale cu cele modificate genetic.
Culturile modificate genetic.
Înainte de a şti ce se întâmplă pe câmpuri, să vedem, însă, ce se întâmplă în farfuriile noastre. Există aici organisme modificate genetic?
Pentru moment, marile culturi modificate genetic sunt destinate mai ales alimentaţiei animalelor.
Însă produsele modificate genetic – porumb, soia, rapiţă şi bumbac – sunt utilizate şi pentru elaborarea de uleiuri alimentare şi aditivi prezenţi în mod curent în alimentaţia umană (de exemplu, lecitină din soia sau amidon).
Sub presiunea opiniei publice, Uniunea Europeană a impus ca produsele care conţin peste 0,9% OMG sau cele derivate din OMG să fie etichetate, pentru transparenţă, consumatorul obţinând astfel toate informaţiile.
Un mic truc: dacă alimentele modificate genetic utilizate la creşterea bovinelor sunt semnalate, nu este obligatoriu ca laptele sau carnea provenite de la aceste animale să conţină informaţiile despre un eventual conţinut de OMG. Pentru moment, nici un studiu nu poate stabili cu certitudine că există modificări efective ale caracteristicilor produselor animale provocate de o alimentaţie pe bază de OMG.
Printre posibilele riscuri asupra sănătăţii umane se numără toxicitatea, alergenicitatea, iar în ceea ce priveşte mediul se numără destabilizarea anumitor ecosisteme. Însă niciun studiu, de orice natură, nu a putut demonstra o eventuală nocivitate asupra omului. Problema trebuie pusă pe termen lung, pentru că marile crize sanitare au izbucnit la câţiva ani de la fapte: puii cu hormoni, vaca nebună, intoxicaţia cu azbest etc. Se impune, deci, vigilenţă.
Soluţia pentru foamea în lume?
Din punct de vedere teoretic, OMG permit plantelor să fie mai rezistente în condiţii dificile (salinitate, secetă etc. ) şi de aceea pot fi atractive. Ar putea fi soluţia pentru creşterea suprafeţelor cultivabile şi pentru hrănirea a 9 miliarde de persoane, atât cât va număra planeta în 40 de ani. Ar putea permite ţărilor din Sud să producă mai multe alimente.
Însă există câteva probleme care strică acest tablou utopic: pe de o parte, varietăţile de OMG de astăzi au fost dezvoltate în Nord, nefiind adaptate la clima sau mediul din Sud. Pe de altă parte, creşterea productivităţii agricole prin intermediul unor plante performante nu poate fi unicul răspuns la foametea din lume. Interesul pentru aceste plante este limitat pentru majoritatea agricultorilor din ţările în curs de dezvoltare, care nu au acces la OMG.
Agricultura bio.
De cealaltă parte, agricultura bio, care ţine cont de funcţionarea ecosistemelor pentru a creşte producţia şi care nu foloseşte pesticide şi îngrăşăminte chimice, ar putea constitui o soluţie la problemă. Ca şi agricultura convenţională, cea bio ar putea, în principiu, produce destul pentru a hrăni planeta, însă necesită mai multă mână de lucru calificată.
Pesticidele.
Vin, banane, varză: pesticidele sunt peste tot şi din ce în ce mai multe studii demonstrează nocivitatea acestora pentru sănătatea umană, dar şi pentru mediu. De exemplu, un studiu realizat în 2007 a demonstrat că unele produse provenind din Antile – banane, peşte - prezintă un nivel ridicat de expunere cronic la clordecon, pesticid interzis din 1993. Deşi pesticidul nu se mai foloseşte de zece ani, acesta a rămas încă în mediu şi continuă să contamineze anumite alimente. Pentru a evita aceste neplăceri, trebuie ca autorităţile să ia mai multe măsuri.
Pesticidele constituie o adevărată problemă pentru sănătatea publică, fiind prezente peste tot, deşi în unele locuri în cantităţi mici. Consumate pe termen lung, acestea pot provoca, în funcţie de tipul de expunere, diverse boli grave, de la cancer la malformaţii congenitale, probleme de infertilitate, neurologice, scăderea sistemului imunitar.
Peste 23% din alimentele vegetale conţin mai multe reziduuri de pesticide. Se găsesc pesticide în peşte – ton, somon -, fructe de mare, carne de vită sau lapte, apă, sucuri de fructe, vinuri etc.
Un studiu realizat de Pesticides Action Network Europe şi Greenpeace Germania a pus în evidenţă faptul că 100% dintre vinurile roşii convenţionale testate (34 de sticle provenind din Franţa, Austria, Germania, Italia, Portugalia, Africa de Sud, Australia şi Chile) sunt contaminate cu pesticide. Deşi nivelul de contaminare este inferior limitei maxime admise, pesticidele nu sunt nevinovate, pentru că pe termen lung pot afecta sănătatea.
Eticheta bio.
Este practic imposibil să verifici nivelul de pesticide din produsele din marea reţea de distribuţie, însă se pot achiziţiona alimente mai sănătoase. Printre acestea sunt cele numite bio, pentru producerea cărora trebuie să se respecte anumite condiţii, printre care absenţa pesticidelor, respectarea echilibrului natural, al mediului şi al faunei.
Există un label bio european, însă este criticat de numeroase ONG-uri, mai ales pentru că permite utilizarea pesticidelor şi este mai permisiv cu utilizarea OMG-urilor.
Un lucru este sigur: pentru a avea garanţia că ai evitat să ingerezi pesticide trebuie fie să controlezi tot circuitul alimentar, fie să-ţi uşurezi portofelul cumpărând produse bio.
