Printează articolul
Trimite e-mail
ø fişiere video
Longevitatea nu se explică printr-o mutaţie genetică, ci printr-un stil de viaţă sănătos, potrivit unui studiu realizat de cercetătorii spanioli, care au analizat genele şi densitatea osoasă a unui bărbat de 113 ani, publicat în Journal of Gerontology şi preluat de AFP.
Pacientul, care a murit la vârsta de 114 ani, locuia în insula Menorca, Baleare.
Potrivit analizei genetice efectuate de echipa de cercetători de la Universitatea autonomă din Barcelona, coordonată de profesorul Adolfo Diez Pérez, gena LRP5, asociată cu longevitatea, şi gena KLOTHO, asociată densităţii osoase, nu au suferit la acesta nici o mutaţie. Scheletul pacientului nu s-a deformat, densitatea osoasă era în stare bună, iar bărbatul nu a suferit niciodată o fractură.
Cercetătorii i-au examinat şi pe fratele acestuia, în vârstă de 101 ani, pe două surori (81 şi 77 de ani) şi un nepot (85 de ani). Nici unul dintre aceştia nu suferise nici o mutaţie a genei LRP5.
Cercetătorii nu au exclus ipoteza ca o altă mutaţie genetică să stea la originea acestei longevităţi. Însă specialiştii au atribuit fenomenul sănătăţii excelente a acestei familii şi, în special, a celui mai în vârstă dintre membri - care a deţinut titlu de cel mai bătrân om din lume -, regimului alimentar mediteranean, pe bază de roşii, peşte şi ulei de măsline, climatului temperat al insulei şi sportului practicat cu regularitate.
Până la vârsta de 102 ani, bărbatul a mers zilnic pe bicicletă şi s-a ocupat de livada familiei.
Un studiu realizat de Cynthia Kenyon de la Universitatea din California, San Francisco, Statele Unite, publicat în 2003 în revista Nature, a stabilit că mutaţia, în cursul vieţii, a unei gene numită daf-2, contribuie la prelungirea vieţii prin restrângerea activităţii genelor responsabile de diminuarea longevităţii.
