Printează articolul
Trimite e-mail
ø imagini
ø fişiere videoPropolisul poate fi folosit ca atare, ca guma de mestecat (saliva umană fiind una din puţinele substanţe care îl solubilizează), sub forma extractului moale de propolis înglobat în miere, obţinându-se mierea propolizată şi folosit la prepararea diferitelor unguente.
Ce-a mai eficientă metodă de administrare a propolisului rămâne, totuşi, tinctura de propolis: La 100 ml alcool de peste 80° se adaugă 20 g propolis. Alcoolul amestecat cu propolis se introduce într‑un vas, se încălzeşte la 30‑35°C şi se amestecă bine. Această procedură se repetă zilnic, timp de o săptămână, apoi se lasă preparatul la decantat şi se alege lichidul curat.
Folosind acelaşi dozaj, procedeul poate fi simplificat. Singura diferenţă este că, fără încălzire, propolisul se pisează şi se lasă la macerat timp de 14 zile.
În urma experienţelor clinice şi de laborator s-a dovedit că tinctura de propolis este foarte folositoare în vindecarea tuturor bolilor interne infecţioase (30 picături/zi, într-un pahar cu apă călduţă), combaterea tulburărilor de menopauză (10 picături pe zi, timp de un an), vindecarea inflamărilor prostatei (30 picături/zi), rinichilor şi ficatului (de două ori pe zi, câte 40 de picături; se repetă până la vindecare), în tratarea TBC‑ului pulmonar (de trei ori/zi câte 30 de picături, completate cu inhalaţii – la 1/4 litru apă fierbinte se adaugă 100 picături de tinctură – de două ori pe săptămână), combaterea enteritelor, parazitozelor intestinale, durerilor de stomac şi tratarea ulcerului gastro-duodenal (40 picături puse în 100 ml lapte cald, remediu consumat zilnic, pe stomacul gol).
La toate afecţiunile pielii, în special la bătături şi cheratite, răni vechi, arsuri şi micoze, locurile bolnave se pot vindeca sută la sută prin tamponare cu tinctură de propolis, aceasta având acţiune cicatrizantă, ajutând la formarea noilor ţesuturi.
