Cercetarea în domeniul celulelor suşă a înregistrat, în 2007, un avans major la care specialiştii visau de decenii, iar aplicaţiile medicale pe cobai nu au întârziat să-şi facă apariţia.
La sfârşitul lunii noiembrie, două grupuri de cercetători, unul american şi celălalt japonez, au reuşit să transforme celule din pielea umană în celule suşă, deschizând noi căi, potenţial nelimitate, pentru înlocuirea ţesuturilor sau organelor distruse.
Două săptămâni mai târziu, o altă echipă de specialişti a anunţat că a reuşit să vindece cobai atinşi de anemie cu ajutorul celulelor suşă obţinute din piele prelevată de pe cozile acestora.
"Este Graalul: iei câteva celule de la un pacient (...) şi le transformi în celule suşă în laborator", s-a entuziasmat Robert Lanza, de la compania Advanced Cell Technology, pentru care studiul acesta reprezintă "un avans ştiinţific extraordinar" care seamănă cu procesul de a "transforma plumbul în aur".
Potenţial enorm.
Celulele suşă au un potenţial enorm de vindecare a maladiilor, pentru că se pot transforma în orice tip de celule din organism, putând, deci, înlocui celulele afectate sau distruse şi reconstitui ţesuturi sau organe.
Dar cercetările asupra celulelor suşă constituie un subiect de controversă, pentru că, până de curând, era necesară distrugerea de embrioni viabili pentru prelevarea de celule de acest tip.
Preşedintele american George W. Bush a interzis, de exemplu, toate finanţările la nivel federal pentru cercetările în domeniul celulelor suşă embrionare. Accesul la aceste celule este, oricum, limitat chiar şi în ţările care autorizează studierea lor, din cauza penuriei de donatori.
Tehnică promiţătoare.
Noua tehnică este atât de promiţătoare încât scoţianul Ian Wilmut, "tatăl" lui Dolly, prima oaie clonată, a decis să-şi abandoneze cercetările asupra clonării de embrioni pentru a se consacra acesteia, fiind de părere că ea deschide "o nouă eră" pentru biologie.
Unul dintre principalele avantaje ale tehnicii este simplitatea sa: este suficient ca celulele epiteliale să regreseze în celule suşă, un proces care se poate efectua într-un laborator standard. În plus, oferta de celule din piele este mult mai mare decât cea de embrioni umani.
Konrad Hochedlinger, specialist în celule suşă la Universitatea Harvard, a explicat că înainte de această descoperire, dificultatea accesului la celulele suşă embrionare îi obliga cel mai adesea pe cercetători să-şi efectueze lucrările pe animale sau pe organe prelevate de la cadavre.
De mare folos.
Noua tehnică ar trebui să permită cercetătorilor să înţeleagă mai bine maladii precum cancerul, diabetul, Alzheimer şi să testeze noi medicamente. În materie de transplant de organe, ea va permite medicilor să creeze celule suşă cu acelaşi patrimoniu genetic ca al pacientului, eliminând riscurile unei respingeri.
Jacob Hannah şi echipa sa de la Institutul de cercetări biomedicale Whitehead de la Cambridge au realizat deja cu succes o aplicaţie, tratând cobai bolnavi de anemie prin intermediul unor celule iPS (celule adulte reprogramate în celule apropiate de starea embrionară sau celule suşă induse) obţinute din celule prelevate din pielea acestora.
Prudenţă
Cercetătorii recomandă, totuşi, prudenţă. "Suntem abia la început, înţelegem cu greu modul în care funcţionează celulele", a explicat James Thomson de la Universitatea din Wisconsin, Madison, SUA, coordonatorul uneia dintre echipele care au făcut descoperirea şi pentru care celulele suşă embrionare rămân "un etalon de aur" al cercetărilor.
În ceea ce îl priveşte pe coordonatorul celei de-a doua echipe, Shinya Yamanaka, de la Universitatea din Tokyo, acesta este de părere că este nevoie de cel puţin un an pentru a demonstra că noua tehnică nu este periculoasă.
Non-utilizarea embrionilor nu pune capăt dezbaterii etice: pornind de la celule iPS, este, teoretic, posibil să se obţină ovule şi spermatozoizi cu ADN-ul aceleiaşi persoane. De aici, riscul, spune Yamanaka, ca celulele să fie utilizate pentru conceperea unor copii care au un singur părinte biologic.