Fructe oleaginoase deosebit de nutritive şi vitalizante, foarte indicate în perioada rece a anului, nucile conţin 15 g la sută proteine, 60 g la sută lipide, 15 g la sută glucide şi 2,4 g la sută celuloză.Sunt bogate în minerale ca sodiu, potasiu, calciu, magneziu, clor, fosfor, sulf, fier, cupru, zinc şi iod. Conţin vitaminele C, B1, B2, B5, vitamina PP şi caroten.

Pe lângă faptul că sunt foarte hrănitoare, nucile au şi valoare terapeutică bine definită: „Le sunt recunoscute atât proprietăţi laxative cît şi antidiareice, virtuţi antitoxice la nivelul pielii şi circulaţiei limfatice”. De asemenea, au acţiune vermifugă, în special asupra teniei. Cura cu miez de nucă este indicată, ca adjuvant, în tulburările de stomac şi intestine: ulcere, dispepsii, iritaţii, pirozis, diaree, constipaţie. Unii spun că miezul de nucă le provoacă afte şi inflamaţii bucale, iritaţii ale mucoasei anale şi inducerea de crize hepatice. Aceste neajunsuri pot fi evitate dacă după consum clătiţi gura cu un decoct de salvie sau luaţi o linguriţă de miere de albine. Sfărâmat la mixer sau făcut pudră, miezul de nucă nu provoacă iritaţie. În cură, doza maximă, nu trebuie să depăşească 100 g pe zi, timp de o lună, sau 100 g o dată la două zile, timp de două luni. Se mestecă îndelung.

Nucile, recomandate persoanelor cu anemie

Nucile proaspete sunt foarte apreciate pentru gustul lor. Pentru a le reda, iarna, nucilor uscate savoarea celor proaspete, se recomandă să punem miezul la muiat în lapte cald, timp de 5-6 ore. Tot în acest scop, nucile în coajă se ţin la înmuiat în apă rece, timp de 10 zile: „Prin conţinutul bogat în cupru, nucile sunt indicate în dieta persoanelor cu anemie, a persoanelor cu reumatism şi artroze, în stări precanceroase şi tuberculoză, în special tuberculoză osoasă şi, de asemenea, la bolnavii de sifilis şi blenoragie. Constituie un excelent adjuvant în scrofuloză, pentru că favorizează drenajul limfei şi al pielii”. Această calitate recomandă consumul miezului de nucă în tratamentul adenitelor supurate, în eczeme şi impetigo. Conţinutul bogat în zinc recomandă miezul de nucă în astenie, întârzieri de creştere, tulburări ale sistemului nervos, afecţiuni ale pielii, psoriazis şi impotenţă. Nucile sunt un adjuvant excelent în tratamentul disfuncţiilor endocrine, tulburărilor hipofizei, insuficienţei suprarenale, tulburărilor de ciclu menstrual şi de menopauză. Nucile conţin tanin şi, de aceea, au un efect astringent, folositor în tratamentul diareei. La persoanele constipate, pentru eliminarea materiilor fecale, nucile trebuie ţinute în apă câteva ore, apoi uscate şi mâncate.

Reţetă energizantă  pentru persoanele cu astenie şi surmenaj

Pentru persoanele slăbite, cu astenie şi surmenaj, se recomandă următoarea reţetă energizantă: un pumn de miez de nucă mărunţit şi amestecat cu o lingură de miere se mestecă îndelung, după care se bea un pahar de suc de fructe. Contrar unor afirmaţii, nucile nu fac rău la ficat şi nu sunt contraindicate celor cu afecţiuni hepatice, doar că aceştia vor trebui să consume cantităţi mai mici, stabilindu-şi singuri toleranţa personală. În orice caz, nu se vor depăşi 100 g/zi. De asemenea, pentru diabetici, nucile reprezintă un aliment preţios, datorită conţinutului lor sărac în glucide. Ele nu provoacă tulburări şi dificultăţi de digestie dacă sunt corect asociate. Compoziţia meniurilor în care sunt incluse le fac indigeste! Datorită conţinutului lor bogat în grăsimi, felurile de mâncare asociate trebuie să fie uşoare. Nucile nu vor fi incluse într-o cină copioasă sau la prânz şi nici după un mic dejun foarte bogat. Nucile se combină bine cu crudităţi, verdeţuri, fructe acide şi nu trebuie asociate cu carne, făinoase, produse de patiserie şi dulciuri. Prin calităţile şi conţinutul lor, nucile pot înlocui carnea, constituind un aliment de bază în hrana vegetarienilor".

Uleiul de nuci, greu de găsit

Extras şi folosit cândva în gospodăriile ţărăneşti, uleiul de nuci este astăzi greu de găsit. De acest ulei ar putea profita toţi cei care suferă de hipercolesterolemie şi sunt predispuşi la ateroscleroză. Având 73-84 la sută acizi graşi polinesaturaţi, uleiul de nuci se situează pe primul loc între uleiurile nesaturate, înaintea uleiului de soia (50-60 la sută) şi al celui de porumb (40-50 la sută), pentru proprietăţile sale anticolesterolice. Conţine acid linoleic, linolenic şi oleic şi foarte puţini acizi graşi saturaţi (palmitic şi stearic). Datorită conţinutului bogat în acizi graşi polinesaturati sau esenţiali, uleiul de nuci este indicat în curele de protecţie a aparatului cardio-vascular. În caz de hipercolesterolemie, este indicată o cură de 8-10 zile/lună, cu 2 linguri luate dimineaţa, pe nemâncate. Are şi proprietăţi tonice. Este indicat doar uleiul presat la rece. Gustul său este extrem de apreciat de către cunoscători. Doza de consum curent oscilează între 20 şi 40 g/zi, în funcţie de necesarul de lipide. Pentru tratamentul teniazei, se consumă timp de 3 zile consecutiv, în locul mesei de seară, o salată de cartofi preparată cu 60 ml de ulei de nuci".

Este posibil ca astăzi să nu se mai producă ulei de nuci şi din cauza faptului că acesta este destul de pretenţios la păstrare, râncezind foarte uşor. Se poate păstra, totuşi, un timp scurt, la frig şi întuneric.

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Consumul uleiului de nuci reduce acumularea de colesterol şi riscul instalării aterosclerozei.

Comentarii