Există câteva situaţii în care atenţia trebuie sporită în ceea ce priveşte diagnosticul şi ulterior, tratamentul .Un exemplu în acest sens este scăderea nivelului de magneziu, care va determina o inhibiţie (blocare) a hormonului ce controlează calcemia (parathormonul). Din acest motiv l-am menţionat în bateria de analize iniţiale. Hipomagneziemia este frecventă mai ales în:

tulburările gastrointestinale (vărsături, diaree),

intervenţiile chirurgicale pe tub digestiv,

diabetul zaharat de tip 2 când există o creştere a diurezei ce antrenează şi o accentuare a pierderilor renale  de magneziu,

administrarea unor medicamente precum : aminoglicozide (gentamicină, rovamicină), amfotericină, citostatice

arsuri pe suprafeţe extinse
În aceste cazuri, pentru a reuşi normalizarea calciului sanguin va fi necesară corectarea magneziemiei.

Alte situaţii în care hipocalcemia nu este o surpriză pentru specialişti sunt:

Pancreatitele, în care calciul este mobilizat la nivelul pancreasului pentru a forma săruri cu acizii graşi liberi generaţi în această afecţiune (proces de saponificare)

Insuficienţa renală cronică, patologie în care tratamentul cu o anumită formă de vitamină D este obligatorie şi recomandată conform unor protocoale prestabilite; este necesară pentru prevenirea apariţiei hiperparatiroidiei cu implicaţii nefaste asupra sistemului osos, renal, etc.

Intervenţiile chirurgicale pe glanda tiroidă, care pot leza vascularizaţia ce hrăneşte paratiroidele, glande situate la acelaşi nivel al gâtului şi care secretă parathormonul.

Tratamentele cornice cu anticonvulsivante: fenitoină

După cum menţionam anterior, hipocalcemia prezenta un caracter sezonier, fiind o “boală” a  anotimpurilor reci. În ultimii ani, practica a arătat o realitate nouă: afecţiunea este prezentă indiferent de temperatură şi de expunerea solară. Dacă înainte o întâlneam la femeile vegetariene, în vârstă, cu un regim de activitate în aer liber redusă, în cadrul unor comunităţi religioase care impuneau acoperirea unei mari suprafeţe a corpului, astăzi, afecţiunea este întâlnită la toate vârstele, cu o frecvenţă asemănătoare la femei, bărbaţi şi copii. Gravitatea ei este diferită însă în funcţie de momentul la care apare.  Există categorii de vârstă  la care nivelele normale ale calcemiei sunt esenţiale, de exemplu  pubertatea (pentru achiziţia unei densităţi minerale osoase optime) şi menopauza.

Care sunt cauzele ce au determinat acest caracter permanent?

Cel mai probabil este vorba de greşeli generalizate legate de modul de alimentaţie. Odată cu accelerarea ritmului de viaţă s-a trecut la  administrarea unor prânzuri frugale, cel mai adesea bogate în grăsimi şi zaharuri (produsele de tip fast-food) sau, mai rău la consumarea pe post de prânz a unui pachet de biscuiţi, napolitane, patiserie. Ori toate aceste alimente, atrăgătoare prin gust rafinat, accesibilitate şi disonibilitate, nu conţin elemente minerale şi vitamine decât în cantităţi infime. Să recunoaştem cu toţii, câţi dintre noi, adulţii am păstrat obiceiul de a consuma 200-300ml lapte măcar la o masă pe zi? Câţi dintre copiii noştri mai au timp şi chef să consume zilnic 500ml de lapte cât ar fi necesar pentru un aport suficient de calciu? Mai mult decât atât,  calitatea industriei  alimentare suferă prin lipsa de îmbogăţire a preparatelor şi în special a celor pentru copii cu vitamina D şi calciu. Ne temem de hipervitaminoza D când procentul celor cu deficit de vitamină D este îngrijorător.

Înainte de orice tratament,  primul pas obligatoriu ar fi cunoaşterea necesarului de calciu pe categorii de vârstă:

Copii între 1-3 ani -500mg/zi

Copii între 4-8 ani-800mg/zi

Copii între 9-18 ani-1300mg/zi

Adulţi -1000mg/zi

Femeile gravide-1200-1300mg/zi

Femeile în menopauză – 1200mg/zi

Pasul următor constă în cunoaşterea surselor importante de calciu

Laptele dulce este principalul ajutor, conţinând 125mg la 100ml

Iaurtul conţine 140mg/100ml

Brânza de vaci -164mg/100g

Caşcavalul -750mg/100g

Smântâna -86mg/100g

Oul – 25mg

Pâinea-20mg/100g

Ciocolata cu lapte -175mg/100g

Cartofii 65mg/100g

Spanacul 81mg/100g

Carnea şi preparatele din carne au un conţinut extrem de redus, sub 20mg calciu la 100g.

După cum se poate lesne observa, lactatele vor vi principalii aliaţi spre care va trebui să ne întoarcem preferinţele. În cazul copiilor pe care nu veţi reuşi să-i convingeţi să consume cantităţile necesare de lapte, puteţi recurge la câteva trucuri: amestecaţi în cana de lapte o linguriţă de lapte praf (60mg calciu) sau dizolvaţi un comprimat de calciu lactic (65 mg calciu), utilizaţi în prepararea piureelor lapte, preparaţi budinci sau alte alimente în care gustul de lapte este ascuns.

În situaţiile cu manifestări acute, caracterizate prin contracturi ale mâinilor (cel mai adesea ultimele două degete sunt încordate spre podul palmei), încleştarea maxilarului, apariţia stridorului (inspirarea aerului cu zgomot; apare prin spasmul laringelui), senzaţie de vomă şi chiar vărsături (prin contractarea muşchilor digestivi),  simptome  însoţite de o frică extremă, pacientul trebuie tratat ca o URGENŢĂ MEDICALĂ. În acest caz,  administrarea de calciu gluconic intravenos este obligatorie, de preferat într-o mică perfuzie cu ser fiziologic pentru a realiza o diluţie cu scopul prevenirii afectării pereţilor vaselor şi ţesuturilor alăturate; în funcţie de răspuns se poate merge până la câteva fiole în 4-6 ore. Pacienţii resimt frecvent ameliorarea după primele 2 fiole. În primele zile, bolnavii necesită o supraveghere medicală atentă, deoarece complicaţiile cardiovasculare pot fi importante. Dacă nu este posibilă determinarea magneziemiei în criză, se va administra obligatoriu sulfat de magneziu intravenos.

După depăşirea evenimentului acut se încearcă un diagnostic etiologic (depistarea cauzei) şi ulterior se iniţiază tratamentul cronic, per os (pe gură) cu preparate de vitamina D şi calciu. Acest tratament trebuie foarte bine monitorizat, prin determinări repetate, la început lunare şi apoi trimestriale ale valorilor calcemiei, fosfatemiei şi mai ales a eliminărilor de calciu urinar. Scopurile acestei monitorizări sunt pe de o parte prevenirea evenimentelor asemănătoare acute şi pe de altă parte de control al eliminărilor renale, care, în exces ar putea determina apariţia litiazei renale.

De preferat este ca la sesizarea semnelor minore de hipocalcemie, (amorţeli, oboseală, crampe musculare, palpitaţii, nervozitate) şi mai ales a celor cronice (piele uscată, unghii fragile, casante cu pete albe, păr sârmos, fără luciu), pacientul să efectueze analize medicale şi dacă este necesar să consulte un specialist. Vom încerca astfel să evităm situaţiile acute, care ne pot pune chiar şi viaţa în pericol! Atenţie la cataracta apărută la vârste tinere care poate fi un prim semn de hipocacemie cronică!

Claudia MIRON
Medic specialist endocrinolog
Policlinica BETHESDA, SUCEAVA
Str. Calea Unirii 25, SUCEAVA
E-mail: miron.claudia@yahoo.com
Telefon : 0230.551.566, Fax : 0230.551.567, Mobil : 0729.290.930

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Hipocalcemia (II).

Comentarii