Google
Arcadia CMB
Arcadia CMB
Arcadia CMB
 
marţi, 17 dec 2013 - Anul XVIII, nr. 294 (5501)
ANUNŢURI ONLINE:
Acum: 0°C.
La noapte: °C. Meteo
Anunţuri OnlineMonitorulTVAlbum Foto
HoroscopRedacţiaPublicitate
Curs valutar euroEUR:Tendinta4,6618 lei
Curs valutar dolar americanUSD:Tendinta4,0162 lei
Newsletter Monitorul de Suceava RSS Monitorul de Suceava Monitorul de Suceava pe Google+ Monitorul de Suceava pe YouTube Monitorul de Suceava pe Twitter Monitorul de Suceava pe Facebook

Mănăstirea copiilor. Preotul care a uimit un judeţ întreg

de
(citeşte alte articole de la acelaşi autor)
Click aici pentru VIDEO

Dintre cele zece cazuri nominalizate la Gala Top 10 Suceveni -ediţia a II-a, povestea preotului Mihai Negrea, care creşte nu mai puţin de 42 de copii, orfani ori provenind din familii dezorganizate, a adunat cele mai multe voturi din partea spectatorilor care i-au putut urmări povestea în cadrul reportajelor video prezentate în cadrul galei de la sfârşitul săptămânii trecute, părintele primind premiul publicului.

Despre părintele Negrea v-am povestit, într-una din ediţitiile trecute, că a deschis în urmă cu trei săptămâni, la Vatra Dornei, un centru de copii.

A luat în administrare o clădire lăsată în paragină de aproape un deceniu și în nici două luni și jumătate, cu sprijinul prietenilor -aşa îi numește el pe toți cei care l-au ajutat şi îl ajută - a transformat-o într-o casă pentru copii. 30 vor sta permanent acolo, iar alți 50 vor lua o masă caldă la prânz, zi de zi.

„Din cerşit”

În lăcaşul de cult la care slujeşte, Mănăstirea Podul Coşnei de la intrarea în comuna Poiana Stampei, e plin de copii.

În total, părintele şi soţia sa, Iulia Negrea, îngrijesc 42 de copii, dintre care 15 locuiesc efectiv în mănăstire, iar restul au rămas la casele lor, însă primesc săptămână de săptămână pachete cu alimente, dulciuri, hăinuțe și rechizite.

„Din cerşit... mă doare cuvântul, dar o fac cu inima deschisă, încercând să le explic tuturor că nu cerşesc pentru mine, cer pentru copii”, îmi explică părintele.

Gemenii Remus și Romulus și frații lor mai mici, Ioana și Alexandru, au fost primii și singurii, credea preotul Negrea în 2006, copii pe care ar putea să-i crească la mănăstire, după ce mama lor murise înecată, iar tatăl nu îi mai putea îngriji, fiind paralizat în urma unui accident.

„Soţul meu i-a oprit aici, deşi nu aveam mare lucru, toţi patru dormeau înghesuiţi într-o cameră, dar aveau un culcuş măcar, dormeau în podul casei, taică-su, aşa paralizat cum era, consuma băuturi alcoolice şi se purta cumplit cu ei”, îşi aminteşte Iulia Negrea.

Nimănui nu îi dădea prin cap la acea vreme că cei patru frați au târâit picioarele când au trecut pragul mănăstirii,iar lăcaşul de cult avea în scurt timp să se umple de copii.

Acum, Remus şi Romulus au 19 ani. Au terminat liceul de construcții și îl ajută pe părinte la treburile de la mănăstire.

Micuţa lor căsuță s-a făcut scrum în iarna anului trecut, iar tatăl li s-a prăpădit în spital la trei luni după incendiu.

Preotul Negrea le-a promis că le va ridica el casă pe locul fostei locuinţe, făcută scrum, şi le-a intabulat terenul. Soţia sa, Iulia, le-a strâns toţi banii din alocaţie de când au venit la mănăstire, iar după ce-au terminat liceul, le-a dat întreaga sumă pentru a reuşi să-şi vadă îndeplinit visul: o casă în care să locuiască toţi cei patru fraţi.

„Visăm la o casă cu patru camere pentru toţi patru. Am crescut împreună, părintele Mihai ne-a învăţat să fim uniţi şi vrem să rămânem uniţi”, zâmbeşte optimist Romulus.

Sebi, Bianca şi Victoriţa

Sebi, unul dintre mezinii preotului Negrea, era aproape sălbatic când a ajuns la Podul Coșnei. Avea patru anișori atunci și avea tendința să lovească în cap persoanele care se aflau în preajma lui cu aproape orice prindea în mână.

„Nu dormea, plângea, era agitat, cu tot ce prindea spărgea capul, tendinţa de a sări pe geam, că asta făcea acasă, când părinţii se băteau el sărea pe geam, maică-sa se prostitua”, povesteşte Iulia Negrea.

A trecut un an de atunci, iar Sebi e deja un alt copil.

„Au nevoie de foarte multă afecţiune. Când vin de la serviciu, se prinde de mâinile şi picioarele mele, nici nu mă mai lasă să respir. Simte nevoie să fie luat în braţe, să dormi cu el, la prânz ne culcăm cu el să-l adormim, ne ia în braţe, ne cuprinde”, continuă soţia preotului Negrea.

Sora lui Sebi, Bianca, e o minune de fetiţă. „Îmi place la şcoală engleza, religia şi sportul”, îmi explică micuţa cu ochi verzi.

Marinică nu e interesat de musafiri. Nici de microfon şi camera video. Se uită la desene animate şi nimic nu pare să-i distragă atenţia.

Victorița are 13 ani și e la mănăstire de aproape patru ani. Au lăsat-o cu o valiză în faţa mănăstirii.

Se întâmpla chiar cu o zi înainte de a începe școala, iar Victorița avea mari probleme la învățătură. Acum e premiantă. Citește toată ziua și visează să se facă polițistă.

„Îmi place aici, este mult mai bine ca acasă”, îmi arată Victoriţa camera ei pe care o împarte cu alte două fete.

„Am vrut să-i trag una de să vină SMURD-ul să-l ia”

Deși nu e ușor deloc, iar numai cine nu știe cum se crește unul, nu 42 de copii, nu înțelege, părintele găsește resurse să le ofere toate condițiile copiilor aflați în grija sa.

Din cerșit, vorba lui.

Odată, își aminte părintele, i-a cerut unui om de afaceri aflat la o masă de protocol să-l ajute. Beat, afaceristul l-a scuipat: „Sincer să fiu, am vrut să-i trag una de să vină SMURD-ul să-l ia”

Însă i-a dat Dumnezeu minte, după cum singur mărturisește, și a avut o reacție genială: „Zic <bine, asta-i pentru mine, dar pentru copiii mei ce-mi dai?> Din ameţeala în care era, s-a trezit brusc, a început să-i curgă lacrimile pe obraz, a mers în camera alăturată şi mi-a adus 50 de milioane vechi. <Părinte, iartă-mă>”.

„Câteodată urci în pat şi în patru labe şi spui că nu mai poţi să o iei de la capăt”

Soţii Negrea muncesc de la primele ore ale dimineţii până noaptea târziu pentru a le asigura copiilor lor tot ceea ce este necesar. Da, am spus bine. Copiii lor, pentru că nu fac nici o diferenţă.

„Mâncare, lecţii, spălat, până noaptea la 11-12, nu există repaus nici măcar cinci minute. Sunt momente în care eşti mulţumit că faci un duş, câteodată urci în pat şi în patru labe şi spui că nu mai poţi să o iei de la capăt, dar o iei, copiii ăştia nu te lasă să nu o iei de la capăt”, îşi prezintă programul de zi cu zi Iulia Negrea.

Ea merge şi cu copiiila şcoală, îi ia de la școală, şi a preluat multe din atribuțiile soţului ei.

Părintele Negrea: „Mie îmi dă o listă cu ce are nevoie, iar eu trebuie să fac rost”.

Oameni cu suflet mare au aflat de mănăstirea de copii de la Coșna și periodic îi trimit părintelui alimente, haine, jucării, papucei...”Prietenii”, completează părintele.

Iar părintele are prieteni peste tot, chiar și în Italia, Austria și Germania, fundații şi oameni cu suflet mare care îl mai ajută și care vin anual la mănăstire.

Și dacă se întâmplă să fie nevoie de adus ceva din străinătate, pentru copii, părintele Mihai nu stă prea mult pe gânduri și se urcă imediat la volan.

„Dacă vă arăt carnetele maşinilor cu care am circulat eu anul acesta, am 96.000 de klilometri făcuţi singur la volan”, adaugă părintele.

„Orice am face noi, nu-i înlocuim pe mama şi tata”

Au existat și momente dramatice în marea familie a părintelui de la Podu Coșnei. Unul dintre copii, Flori, s-a stins din viață la numai 9 ani, în urma unei boli cumplite: leucemie.

Micuța a ajuns la mănăstire la patru anișori, după ce a trăit o adevărată dramă. Mama ei l-a omorât pe unul dintre frăţiori săi chiar sub ochii acesteia.

Dumnezeu a luat-o la el pe Flori.

În memoria ei, părintele și soția sa îi trimit lunar bani și pachete la pușcărie mamei lui Flori.

Ioan, Dorian și Marinică au ajuns acum un an la mănăstire, după ce mama lor şi-a înjunghiat soţul şi a fost acuzată de tentativă de omor. A trebuit să plece numaidecât în Italia. Asta știu copiii ei, de 6, 10 și 12 ani, care au ajuns în grija părintelui Mihai. Preotul Negrea îi trimite lunar bani femeii, „în Italia”, să poată vorbi cu copiii ei.

„Suferă foarte mult după mama lor, vorbesc în fiecare duminică. Ăsta mic, Marinică, o întreba duminică pe mama lui <câţi bani ai strâns, putem să ne luăm o maşină când te întorci?>”, are lacrimi în ochi Iulia Negrea.

„Orice am face noi, nu-i înlocuim pe mama şi tata -continuă soţia preotului. Mama este unică, cum e ea, beţivă, rea. Inclusiv Flori, care a asistat la moartea fratelui ei, îmi povestea cum l-a omorât mama lor. Îmi povestea cum bea mama ei şi era nervoasă şi o trimitea la patru ani după vodcă şi ea îi ascundea sticla. Povestea, dar nu o ura pe mama. Ea avea grijă de maică-sa. Doamna Iulia, mama nu are adidaşi, mama nu are papuci, nu are pijama”.

Trecut de 60 de ani, părintele Mihai suferă de mai multe boli și speră să-i dea Dumnezeu putere să-şi vadă copiii mari, la casele lor, cu familiile lor.

Nu are nici barba albă, albă ca a lui Moş Crăciun, nici tenul, glumeşte el, dar zi de zi, le dăruieşte copiilor săi... copilăria.

 

Premianţii „Top 10 Suceveni”

Cea de-a doua ediţie a Galei „Top 10 Suceveni”, desfășurată vineri, 13 decembrie, la Conacul Domnesc din Şcheia, în prezenţa a peste 500 de spectatori, a fost o seară dedicată unor oameni speciali, unor oameni care sunt un exemplu pentru noi toţi. Mulţi dintre ei, necunoscuţi pentru majoritatea celor care citesc aceste rânduri.

O tânără nevăzătoare, Magdalena Iurescu, care a absolvit două facultăți ca șefă de promoție, un fotbalist sucevean, Lucian Goian, care, din Beijing - China, a inițiat o campanie de întrajutorare pe Facebook, vânzând la licitație tricouri ale unor cunoscuți jucători de fotbal şi donând banii părinților unui copil grav bolnav din Suceava, un preot din Fălticeni, Liviu Mihăilă, care duce tot oraşul la teatru, o tânără, tot din Fălticeni, Iustina Crăciun, care a reușit o performanță unică, obţinând două medalii de aur la ediția din acest an a Olimpiadei Internaționale de Astronomie şi Astrofizică, o fundație care le-a dat o nouă viaţă multora dintre tinerii care şi-au petrecut copilăria în „orfelinatul groazei” din Siret, un judecător, Marcel Nechita, care din salariul lui donează până la 2.000 de lei lunar unor copii pentru a putea să meargă la şcoală, un preot, Mihai Negrea, care şi-a transformat mănăstirea într-o mare casă de copii, o echipă de rugby (juniori I) din Gura Humorului, care a reuşit să câştige campionatul naţional, comunitatea din Cornu Luncii, în frunte cu primarul, Gheorghe Fron, care a arătat că omenia poate fi mai presus de orice nenorocire și, în mai puțin de două luni, ajutat de zeci de voluntari, a construit case pentru 11 suflete, dintre care șapte copii, ale căror locuințe au fost mistuite de flăcări, şi, nu în cele din urmă, un sucevean, Toader Ignătescu, care şi-a pus la dispoziţie casa şi terenul pentru organizarea unei tabere de creaţie a meşterilor populari şi una de artă naivă.

Monitorul de Suceava vă prezintă zilnic cel puţin una dintre poveştile sucevenilor din „Top 10”.

Gala „Top 10 Suceveni” : Website | Facebook | Google+ | Twitter | Pinterest | Vimeo

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Mănăstirea copiilor. Preotul care a uimit un judeţ întreg.
 Vizualizări articol: 4764 | 
Notează articolul: 
  • Nota curentă 4.82/5
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
 | Nota curentă: 4.8 din 11 voturi
Mănăstirea copiilor. Preotul care a uimit un judeţ întreg4.8511

Iulius Mall Suceava
AnnaCori
Comentarii

Monitorul de Suceava nu este responsabil juridic pentru conţinutul textelor de mai jos. Responsabilitatea pentru mesajele dumneavoastra vă revine în exclusivitate.


1.   Felicitari! trimis de
(17 dec 2013, 11:22:27
Felicitari si Dumnezeu sa va ajute ncontonuare!
2.   Fără cuvinte trimis de
(17 dec 2013, 13:20:49
Cine mai poate să spună ceva ?
Uimirea te împresoară,gândurile te răscolesc,slăbiciunea umană te amărăşte numai când cugetăm la nedesăvârşirea noastră.
Cineva dă o mână de ajutor,creaţia divină nu-i lăsată la-ntâmplare iar acest Om mare face ca zâmbetul acestor copii să apară din nou.
Efortul acestui cuvios părinte se uită în fericirea" îngeraşilor săi",dar comunitatea,noi toţi ce-am vărsat o lacrimă citind acest articol ,ce facem ca s-aducem o rouă de bunăstare ?
3.   ? trimis de
(17 dec 2013, 18:29:50
Ce e mai necesar pentru binele aproapelui, mastodonții ca cel din articolul de ieri, sau gesturile curate şi simple care într-adevăr AJUTĂ pe cineva?
4.   Comentariu trimis de
(18 dec 2013, 09:13:03
Parintele face totul din dragoste de Hristos...care atunci cand o ceri ,o primesti ,te invaluie si nu vrei sa mai iesi din EA...
Parintele stie ca va primi rasplata in cer....Dar,noi, trebuie sa l ajutam in lucrarea sa...Fiecare cum ii randuieste Dumnezeu..
Tot stam si judecam preotii...si ei ca si noi ,au o soarta randuita de Dumnezeu...

5.   Comentariu trimis de
(18 dec 2013, 09:15:38
Sa ne traiesti parinte! Sa ti dea Dumnezeu sanatate si putere sa ti poti indeplini misiunea...!
Iar Monitorului...felicitari ptr articol...avem nevoie de gen...

Timpul de 60 zile în care puteaţi posta comentarii pe marginea acestui articol a expirat.



Meniul ZILEI în restaurante sucevene

HaiHui prin Bucovina

Ultima oră: local

Alte articole

Ştiri video

Ultima oră: naţional - internaţional

Alte articole

Gala Top 10 Suceveni

Top Articole

Elia Studio - Salon de infrumusetare
Mersul trenurilor de călători

SONDAJE

Consideraţi Legea antifumat în spaţiile publice o măsură bună?

Da
Nu
Nu mă interesează

Fotografia zilei - fotografie@monitorulsv.ro

Fotografia zilei