11 mai – Ziua Constantinopolului

Se împlinesc anul acesta 1695 de ani de la inaugurarea solemnă a unuia dintre cele mai frumoase oraşe ale lumii: Constantinopol – Istanbulul de astăzi din Turcia – singurul oraş din lume care se întinde pe două continente.

Motivul pentru care Constantin cel Mare (306-337) hotărăşte să mute capitala de la Roma la Byzantium este în primul rând de ordin politic şi geo-strategic.

Din punct de vedere geo-politic, Constantinopolul sau Noua Romă  dispunea de un avantaj excepţional pentru a rezista în faţa inamicilor externi. Era inaccesibil dinspre mare, iar pe uscat era protejat de ziduri. Din punct de vedere strategic, noua capitală se dovedea a fi mai aptă să facă faţă celor două grave primejdii cu care era confruntat imperiul la începutul secolului al IV -lea – goţii şi perşii, datorită apropierii sale de cele două teatre de operaţiuni militare din Nord şi Est.

Economic, Constantinopolul controla întregul comerţ al Mării Negre cu Marea Egee şi Marea Mediterană, şi era destinat să devină intermediarul comercial dintre Europa şi Asia. Aici se încrucişau două mari axe comerciale: una verticală – Pont- Mediterana, cealaltă orizontală, Europa – Oceanul Indian sau China.

Din punct de vedere cultural, Constantinopolul avea marele avantaj de a fi situat aproape de cele mai importante centre ale culturii elenistice, care, sub influenţa creştină, au dus la apariţia unei noi culturi – cultura creştină greco – romană sau bizantină.

În amintirea bătăliei de la Chrysopolis din 18 septembrie 324, când cumnatul său Licinius este înfrânt, devenind astfel unic stăpânitor al imperiului, şi din dorinţa de a se face mai vizibil în Răsărit, Constantin hotărăşte să înalţe un oraş pe locul vechiului Byzantium – întemeiat de coloniştii din Megara în 658 î.Hr., numele provenind de la legendarul conducător megarian Byzas, şi să mute astfel centrul administrativ de la Roma.

Din anumite puncte de vedere, Constantinopolul semăna într-o oarecare măsură cu vechea capitală, prezentând un relief similar cu cel al Romei. Potrivit afirmaţiei lui Philostorgii -Filostorgiu – scriitor bisericesc din sec. IV- împăratul, cu lancea în mână, trasa conturul suprafeţei oraşului când, deodată, curtenii săi, uimiţi de dimensiunile foarte mari plănuite pentru capitală, îl întrebară Stăpâne, cât timp vei mai merge? El răspunse: Voi merge tot înainte până ce Acela care merge în faţa mea se va opri. Dorea să lase să se înţeleagă că o anume putere divină îl călăuzea.

Opera de zidire a acestei capitale a durat mai puţin de şase ani, fiind necesară o forţă de muncă uriaşă, de câteva zeci de mii de oameni printre care 40.000 de goţi aşa numiţii foederati. Intuind excelenta poziţie strategică a promontoriului, Constantin cel Mare îl va fortifica prin construirea unui zid de apărare lung de 3 km; în spatele acestuia, la o distanţă de aproximativ 1500 m Theodosius II va construi în 413 un alt zid, mai lung de 7 km şi înalt de 9 m. Un rol considerabil în apărarea oraşului lui Constantin a revenit avanposturilor sale îndepărtate, care închideau calea invadatorilor spre Cornul de Aur, funcţie asumată de Scythia Minor şi Chersones, în Europa, şi cetăţile Nicomedia şi Niceea, în Asia Mică. Astfel fortificat dinspre uscat şi apărat din trei părţi de mare, Constantinopolul nu a putut fi cucerit timp de câteva secole.

Pentru a înfrumuseţa noua capitală, au fost folosite monumente din Roma, Atena, Alexandria, Efes şi Antiohia. 

Constantin cel Mare a ţinut să dea cetăţii sale un caracter creştin, încurajând construirea de biserici, înălţând el însuşi pe cele mai de seamă  dintre ele, în primul rând bazilica Sf. Sofia a cărei construcţie a fost începută  în 326 în faţa palatului imperial şi a  bazilicii Sf. Irina.

Oraşul Constantinopol poseda şi o Universitate pe ai cărei profesori îi numea însuşi împăratul. Cu toată străduinţa lui Constantin cel Mare de a da oraşului un caracter latin, majoritatea populaţiei vorbea limba greacă, cea latină pierzând treptat din importanţă. Constantinopolul va deveni o capitală a elenismului, în timp ce romanismul îşi va regăsi centrul său în Roma, oraşul de pe malurile Tibrului.

La începutul primăverii anului 330 d. Hr. lucrul progresase într-o aşa măsură, încât împăratul Constantin consideră posibilă inaugurarea oficială a noii capitale. Ceremonia dedicatio a avut loc la 11 mai 330, sărbătoarea creştină de pomenire a martiriului Sf. Mochie. Noua Romă a fost dăruită – închinată aşa după cum apare şi în Sinaxar – în paza şi ocrotirea Preasfintei Stăpânei noastre de Dumnezeu Născătoarei şi Pururea Fecioarei Maria şi a fost urmată de ceremonii şi festivităţi care au durat 40 de zile. Era data când Constantinopolul creştin înlocuia păgânul Byzantium.

Crearea Constantinopolului – afirma Paul Lemerle – marchează victoria Orientului asupra Occidentului şi, într-o anumită formă a elenismului foarte orientalizat, asupra latinităţii. Crearea Constantinopolului a fost, de asemenea, şi punctul de plecare al unei civilizaţii noi, care merită numele de civilizaţia bizantină, pentru că nici un oraş nu a îndeplinit în istorie o acţiune proprie atât de puternică şi durabilă precum Constantinopolul.

Arhid. Prof. Vasile M. DEMCIUC