Evanghelia zilei

„Iisus le-a zis: «Aveţi credinţă în Dumnezeu. Adevărat zic vouă că oricine va zice acestui munte: Ridică-te şi te aruncă în mare, şi nu se va îndoi în inima lui, ci va crede că ceea ce spune se va face, fi-va lui orice va zice. De aceea vă zic vouă: Toate câte cereţi, rugându-vă, să credeţi că le-aţi primit şi le veţi avea. Iar când staţi de vă rugaţi, iertaţi orice aveţi împotriva cuiva, ca şi Tatăl vostru Cel din ceruri să vă ierte vouă greşelile voastre. Că de nu iertaţi voi, nici Tatăl vostru Cel din ceruri nu vă va ierta vouă greşealele voastre».”

Luând aminte la cuvintele Domnului Iisus Hristos trebuie să dăm un răspuns sincer la următoarea întrebare: De ce este atât de important să iertăm celor care ne greşesc nouă? Oare avem dispoziţia şi voinţa de a face acest lucru? Este un test duhovnicesc deoarece la această întrebare trebuie să răspundem cercetându-ne cu atenţie sufletul. Este un examen mai presus de capacităţile noastre intelectuale sau fizice. Din spusele Domnului Hristos desprindem şi răspunsul: Nu putem să ne gândim la iertarea lui Dumnezeu dacă noi nu suntem în stare să iertăm, iar iertarea noastră trebuie să fie deplină şi din toată inima. Dacă nu avem puterea să iertăm pe cei care ne greşesc, oare cu ce suntem mai presus de cei care doar în mod declarativ se numesc creştini? Ce sens mai au cuvintele: „Şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri’’? Iertarea este veşmântul care acoperă orgoliile nemăsurate. Iertarea ne smereşte, iertarea ne înalţă! Cine iartă, învinge întotdeauna.

Sfântul Ierarh Antim Ivireanul aşa ne învaţă: Dumnezeu este tatăl de obşte al tuturor. Pe toţi îi iubeşte ca pe nişte fii adevăraţi ai Lui.

Pr. Dumitru PĂDURARU