Ne vorbesc părinții Bisericii

Un medic misionar creștin, înșirând o parte din binefacerile suferinței, scria: „Amintiți-vă de acele ceasuri din viață care au trecut în liniște și în mulțumire... Dacă întreaga voastră viață ar fi fost o înșiruire de asemenea momente, știți ce ați fi devenit? Ați fi devenit egoiști, nesimțitori, singuratici, fără nici un interes pentru lucrurile mai înalte, pentru cele curate, pentru Dumnezeu - și niciodată nu v-ați fi simțit binecuvântați.

Când ați înțeles pentru prima dată că noi, oamenii, nu trăim pentru noi înșine? Când v-a adus mângâiere binecuvântarea compasiunii? În suferință!

Când s-a apropiat inima voastră de cei față de care erați până atunci atât de distanți și de reci? În suferință!

Când ați întrezărit destinul superior al vieții voastre? În suferință!

 Când ați simțit că Dumnezeu vă este aproape? În suferință!

Când ați înțeles pentru prima dată binecuvântarea de a avea un Tată în ceruri? În suferință!"

(Anthony M. CONIARIS, Vitamine duhovnicești pentru inimile rănite, traducere de Maria Băncilă, Editura Sofia, București, 2010, p. 29)