Spovedania cu regularitate

Viața spirituală a crești­nu­lui ortodox este rela­ți­onală. Chiar dacă la pri­ma vedere viața spiritului ține de zona imaterială, eterică, a duhului, de fapt, ea imprimă întreaga noastră existență. Nu putem vorbi despre o viață a spiritului deconectată de întregul set de relații în care suntem implicați (și aici e vorba atât despre relațiile pe care le cultivăm cu consecvență, cât și despre întâlnirile care pur și simplu ni se întâmplă).

Relația cu Dumnezeu este cea care le ordonează pe celelalte, în jurul căreia gravitează toate. Este axul fundamental, care organizează toate conexiunile noastre. Din acest motiv învățătura despre Dum­nezeu se găsește în centrul Ortodoxiei. Nu este un simplu joc de cuvinte, o înlăn­țuire de silogisme fără miză. Dimpo­trivă. Felul în care Îl înțelegem pe Dumnezeu determină felul în care trăim. De aici centralitatea doctrinei, a hotărârilor dogmatice, a sinoadelor ecumenice (cu toată istoria lor tumultuoasă).

Faptul că adevărul Bisericii este fixat în formule dogmatice înseamnă că este jalonat drumul care trebuie parcurs. Urmează partea anevoioasă, epuizantă, de interiorizare a acestui adevăr.

Chiar dacă are o structură verbală, Adevărul Bisericii nu poate fi însușit printr-o simplă adeziune intelectuală. E nevoie să fie interiorizat prin­tr-un efort continuu de șlefuire a sinelui, iar spovedania și împărtășania sunt esențiale în acest sens.

Spovedania este întâlnirea ne­cru­țătoare cu sinele, făcută sub ochii lui Hristos. Împlinită cu sinceritate, ea aruncă o lumină tăioasă asupra tuturor cotloanelor sufletului. Dacă la Judecata finală totul va fi scăldat în lumină, cele ascunse se vor descoperi și nimic nu va mai fi tăinuit, spovedania este judecata noastră. Cu cât suntem noi înșine judecători mai aspri, cu atât Domnul Însuși devine apărătorul nostru, într-o atmosferă care respiră dreptate, adevăr și dragoste. Spovedania nu este un exer­cițiu de manifestare a complexelor și a contorsiunilor psihice (chiar dacă și aceasta ar putea fi socotită o spovedanie implicită). Spovedania este dărâmarea idolilor. Întâlnirea curată cu sinele, fără iluzii și mistificări, este primul pas către întâlnirea cu Dumnezeu, care-i imposibilă în minciună și cât timp sunt menajate iluziile cu privire la sine.

Prin spovedanie sinele se curăță și se rafinează, iar teologia, adică în­vățătura despre Dumnezeu a Bisericii, se interiorizează. În același timp, spovedania, întâlnirea cu sinele și cu Dumnezeu din cadrul Tainei, este pregătirea pentru Euharistie.

 (Pr. Paul Siladi, Ziarul Lumina)