Distribution Magi
Distribution Magi
Distribution Magi
 
marţi, 4 oct 2022 - Anul XXVII, nr. 233 (8150)
ANUNŢURI ONLINE:
Acum: 0°C.
La noapte: °C. Meteo
Anunţuri OnlineMonitorulTVAlbum Foto
HoroscopRedacţiaPublicitate
Curs valutar euroEUR:Tendinta4,971 lei
Curs valutar dolar americanUSD:Tendinta4,5892 lei
Newsletter Monitorul de Suceava RSS Monitorul de Suceava Monitorul de Suceava pe YouTube Monitorul de Suceava pe Twitter Monitorul de Suceava pe Facebook
Printeaza articolulPrintează articolul |  Trimite prin e-mailTrimite e-mail |   1 imagine |   ø fişiere video

Ce putere au preoții?

Asistăm de ceva vreme la un atac concertat, bine plătit și sistematic asupra preoților ortodocși. Nimic de alte confesiuni. Orice buletin de știri din media e musai să conțină ceva de scandal, vreun popă beat, vreo bazaconie, corupție probabilă, clopot furat, ceva acuzații isterice însă fără fond, orice numai să dea senzația unei grave erori sistemice în ceea ce privește preoțimea.

Dacă privești o dată sau de două ori la asemenea făcături, ca om normal la cap, cu copii și părinți, te amuzi teribil, dai din cap îngăduitor, te încrunți ușor sau chiar slobozești o consderație generală. Dacă și ăștia s-au nărăvit, atunci noi ce să mai spunem, adică, dacă și oamenii virtuții, avocații lui Dumnezeu, sfințiile lor, cad în păcat, atunci despre bieții oameni ce să mai vorbim?

Însă dacă auzi mereu aceeași prezentatoare ineptă cu voce seacă vorbind în fiecare seară despre ororile reale sau închipuite ale preoților, încetul cu încetul se infuzează în minte o generalitate a corupției, o breaslă a păcatului legiferat, purtătoare de stigmate teribile și de secrete bănești uriașe. Oamenii ajung să creadă ceea ce aud, indiferent cât de stupidă ar fi afirmația, numai dacă o aud foarte des. Este una dintre prevederile oricărui manual de manipulare. Orice minciună devine adevăr prin repetare...

Ceea ce frapează este faptul că niciodată nu va fi prezentat preotul sărac de la țară, care luminează lumea prin Scriptură, gârbovit de muncă, plin de noroiul fecund al marilor germinații spirituale. Doamne ferește de vreun reportaj cu un duhovnic bun, cu vreun călugăr purtător de duh sau cu vreun preot de mir care strânge sute de oameni sub predica și patrafirul său. Dacă e vreo sărbătoare, niciodată nu se vor prezenta sensurile duhovnicești sau teologice ale ei, ci doar îmbulzeala, baba leșinată de căldură sau bien sur de frig, vociferările, bulucul, tradițiile vrăjitorești, botezul cailor et caetera.

La o privire generală, ce putere au preoții ăștia? N-au armată sau miliție, nu pot impune nimic, nici măcar să vii la Biserică, la ajun le poți bine merci închide ușa în nas, prin biserică poți să nu dai decât cu picioarele înainte, sau mai nou nici măcar atunci. Canoanele și legile lor nu sunt obligatorii, există oricând alți câteva sute prin preajmă dacă nu-ți convine ce-au spus, ce mai, poți să ai o viață tihnită, lipsită total de prezența lor nefericită, fără ghinioane, sutane negre și alte tradiționalisme medievale.

Însă dacă privim mai de aproape, înțelegem din vreo 2000 de ani de istorie a umanității făurită pe principiile lui Hristos, că preoții au totuși o putere, care e cea mai mare din lume: aceea de a ierta păcatele. Această putere le-a fost dată apostolilor și urmașilor lor când Hristos a zis: „Luați Duh Sfânt, cărora le veți ierta păcatele vor fi iertate și cărora le veți ține ținute vor fi”. Asta înseamnă că nu prea poți să fii creștin adevărat fără să dai pe la preoți. Spovedania nu poate exista la psiholog, vecină, amic de pahar, ci doar în fața lui Dumnezeu, ca Sfântă Taină purtătoare de Duh. Ea e curățirea sufletului de tina patimilor, de rănile vechi și agravante ale păcatului făcut iar și iar, redundant spre moarte veșnică. Așa-zișii creștini care nu dau pe la Biserică nu au igiena spirituală minimă pentru a-l primi pe Dumnezeu. Și fără Împărtășanie, sufletul lor literalmente moare veșnic, existând doar la nivel intențional, ca proorocie a osândei.

Sfântul Ioan Gură de Aur spunea chiar că dacă te întâlnești pe drum cu un înger și cu un preot, dă binețe și cere binecuvântare preotului, și apoi îngerului, pentru că primul poate să îți ierte păcatele, iar al doilea nu. Nu era nicidecum o epatare clericalistă, nici un encomion ascuns al tagmei, ci realitatea pură și simplă. Preoții, așa răi cum or fi, au puterea de la Dumnezeu, nemeritată, de a binecuvânta, ierta și umple de harul Duhului Sfânt pe credincioși.

Moralitatea și râvna lor sunt necesare în primul rând lor, pentru a moșteni viața veșnică. Puterea de a predica fulgerător e semnul minunat al lucrării Duhului. Vocea pătrunzătoare și lină, dicția, înțelepciunea și experiența, trăirea liturgică, dragul de oameni și interioritatea rugătoare, toate sunt pietre nestemate pe cununa nevăzută a preotului. Însă și dacă nu le-am vedea noi, sau Doamne ferește, chiar dacă nu le-ar avea, preotul are ceva mai de preț decât toate bogățiile acestei lumi: puterea de la Duhul Sfânt de a-L aduce pe Dumnezeu în viața oamenilor, prin Trupul și Sângele lui Hristos.

Fără preoți creștinătatea se transformă în asociație locativă, în oficină filantropică sau în companie de spectacole ritualice. Protestantismul a dovedit că atunci când a declarat iresponsabil că toți oamenii sunt preoți, atunci nimeni nu a mai fost preot, și nimeni n-a mai săvârșit la ei Dumnezeiasca Liturghie a lui Hristos. Lumea s-a pustiit de neființă, a murit de inaniție euharistică. Confesiunea rezultată s-a rupt și s-a dezintegrat în mii de grupări, care au temeiuri filosofice, harismatice, istorice, filantropice, numai mântuitoare și sacerdotale nu. Cel mai cumplit atac al celui viclean asupra Bisericii a fost acela când prin reformă s-a desființat Sfânta Liturghie și a fost înlocuită cu o cină ritualică sau cu predici inutile fără Cuvântul lui Dumnezeu.

Preoții de bună seamă trebuie să se pregătească toată viața lor pentru taina Jertfirii lui Dumnezeu în fața lor. Inimile lor trebuie să devină Cruci de taină pe care se pironește în iubire însuși Dumnezeu. Mâinile lor nevrednice, împrumutate de Împăratul cerurilor și care ridicate la cer aduc pe Duhul Sfânt printre oameni, trebuie curățite mereu și mereu, spălate cu lacrimi, căci poartă în căușul palmelor lor pe Mielul cel veșnic, străpuns pentru păcatele noastre. Oricât am fi de deschiși la minte, sau mai bine zis cu cât suntem mai înțelepți, avem nevoie de preoți pentru a ne mântui. Plini de imperfecțiuni, diferiți unii de alții, lipsiți de militarizare sau de uniformizare piramidală, cu reverenda impecabilă sau prăfuită de mers prin colbul inimilor, preoții noștri sunt singurii care ne pot scoate din iadul pe care ni-l construim cu sârg prin păcate. Asta e singura lor șansă de a se mântui și aș spune singura noastră șansă.

 (Pr. Ioan Valentin Istrati, Doxologia.ro)

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Ce putere au preoții?.
 Vizualizări articol: 429 | 
Notează articolul: 
  • Nota curentă 0.00/5
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Ce putere au preoții?0.05

Comentarii

Monitorul de Suceava nu este responsabil juridic pentru conţinutul textelor de mai jos. Responsabilitatea pentru mesajele dumneavoastra vă revine în exclusivitate.


Timpul de 60 zile în care puteaţi posta comentarii pe marginea acestui articol a expirat.



RE-PAIR
Directia Generala Anticoruptie
Meniul ZILEI în restaurante sucevene

HaiHui prin Bucovina

Ultima oră: local

Alte articole

Ştiri video

Gala Top 10 Suceveni

Top Articole

Mersul trenurilor de călători

SONDAJE

Consideraţi Legea antifumat în spaţiile publice o măsură bună?

Da
Nu
Nu mă interesează

Fotografia zilei - fotografie@monitorulsv.ro

Fotografia zilei