Rugăciunea în viaţa creştinului

Un loc fundamental în viețuirea noastră creştină îl ocupă rugăciunea. Ea este modul în care dialogăm cu Dumnezeu. În acest sens Tomáš Špidlík precizează: „Rugăciunea este o înălţare a minţii spre Dumnezeu, o cerere adresată lui Dumnezeu, un dialog cu Dumnezeu”.

Pentru a ne manifesta iubirea faţă de Dumnezeu trebuie să intrăm în dialog cu El şi acest lucru îl facem prin intermediul rugăciunii. Pentru că ea este respiraţia noastră duhovnicească prin care ne manifestăm plenar starea de comuniune cu Dumnezeu.

Arhimandritul Zaharia Zaharou ne învaţă: „Rugăciunea este rodul iubirii. Dacă ne rugăm, înseamnă că Îl iubim pe Dumnezeu. Și, desigur, dacă Îl iubim pe Dumnezeu, atunci cu sigu­ranță că ne vom ruga”.

Modul în care ne rugăm este definitoriu pentru existenţa noastră spirituală, mai ales dacă noi conştientizăm că pe lângă trup avem şi suflet. Dacă înţelegem acest lucru, atunci în mod sigur vom conştientiza că hrana sufletului este rugăciunea.

Prin rugăciune aducem laudă lui Dumnezeu şi-L preamărim urmând îndemnul psalmistului: „Toată suflarea să-L laude pe Domnul!” (Psalmul 150, 6). Totodată, prin ea noi mulţumim lui Dumnezeu, arătându-ne recunoştinţa pentru toate darurile şi binefacerile primite de la El.

Cel mai des ne rugăm Bunului Dumnezeu când avem nevoie de ajutorul Lui şi atunci cerem cu stăruinţă cele de folos pentru sufletele şi trupurile noastre. De multe ori în rugăciunile noastre mijlocim şi pentru semenii noştri, lucru care ar fi bine să-l facem cât de des putem.

Când ne rugăm, trebuie să o facem cu toată fiinţa noastră, cu smerenie și încredere în Dumnezeu. E important să stăruim în rugăciune şi să o rostim în numele Domnului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos, pentru că El ne-a spus: „Orice veţi cere de la Tatăl în numele Meu El vă va da” (Ioan 16, 23).

Sfântul Nicodim Aghioritul ne îndeamnă să chemăm numele lui Iisus când ne rugăm: „Iisus să fie dulcea lucrare a inimii tale; Iisus să fie desfătarea limbii tale; Iisus să fie răsuflarea ta; și nicicând să nu te saturi chemându-L pe Iisus. Fiindcă din această neîncetată și prea dulce pomenire a lui Iisus se vor sădi, vor crește și se vor face pomi mari în inima ta cele trei mari virtuți teologice: credința, nădejdea și dragostea”.

Pentru noi, creştinii ortodocşi, cea mai apropiată rugăciune de inima noastră este cea în care rostim numele Mântuitorului şi rugându-ne spunem: „Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul”.

(Pr. Ciprian Florin Apetrei , Ziarul Lumina)