Pe malul Humorului

Pe malul Humorului este titlul unei noi scrieri despre locurile și oamenii de pe valea Humorului. Nu este prima și cu siguranță, nu va fi nici ultima carte despre acest tărâm de legendă din Țara de Sus a Moldovei, numită după 1775 Bucovina.

Primul cercetător în chestiunile istorico – bisericești ale mănăstirii de la Humor ( Humor, în toate actele medievale și unele documente austriece) a fost eruditul arhimandrit, care în timpul războiului dintre muscali și osmanlâi, purtat între anii 1768 și 1774, ocupa scaunul de egumen al mănăstirii Solca, fostă ctitorie a voievodului Ștefan Tomșa al doilea (1611 – 1615), pe numele său Vartolomei Măzăreanu, ce-și avea sorgintea pe valea râului Suha, în Slătioara Stulpicanilor sau la Câmpulung, pe la 1710.

Vestitul monah, înainte de a înmănunchea actele mănăstirii Humor, dobândise experiența altor lucrări de acest gen: Condica Sfintei Mănăstiri Solcăi (1771) și Condica Sfintei Mănăstiri Voronețului (1775), așa că în 1779 încheie de adunat, copiat și tradus Condica Sfintei Mănăstiri Humorului, cu toate uricele moșiilor și daniilor ctitorilor.

Istoricul austriac Franz Adolf Wickenhauser a adunat documente ale mănăstirilor, din cele strânse cu migală de Măzăreanu sau de alți străluciți și sârguincioși monahi și le-a reunit, tradus în germană și le-a comentat în mai multe volume cu numele generic de Molda, oder Beitrage zur Gestichte der Moldau und Bukovina ( Molda, sau Contribuții de Istoria Moldovei și Bucovinei), din care un tom de 131 pagini și 54 documente purta titlul Geschichte der Kloster Homora, Sat. Onufri, Horodnik und Petrauz ( Istoria mănăstirilor Humor, Sf. Onofrei Horodnic și Pătrăuți, Czernowitz, 1881)

Istoricul învățase limba română, nu numai să înțeleagă scrierile noastre bisericești, ci să cunoască și psihologia acestui neam moldovean cu oameni destoinici și inventivi de care s-a apropiat în lungile peregrinaje pe la toate mănăstirile bucovinene.

Până în anii contemporaneității s-au scris numai opere de sinteză ( istorie , arhitectură, artă monumentală) ce cuprindeau și problemele istorico – geografice ale satului, comunei și văii Humorului, în unele doar tangențial cea mai întinsă fiind Istoria artelor plastice în România, vol I – II, 1968 și 1970, unde apar amănunte despre vechea mănăstire de la Humor, ruină azi.

În anul 1965 a apărut lucrarea de popularizare turistică numită concis Mănăstirea Humor, în care este descrisă noua mănăstire, zidită în 1530. Autorul este strălucitul arhitect Șt. Balș, personalitate care a participat în anii anteriori și la unele lucrări de restaurare a monumentului istorico – religios.

După aproape un deceniu iese de sub tipar o altă lucrare, mai dezvoltată, numită Humor (1973) semnată de criticul de artă V. Drăguț, specialist în pictură murală.

Abia în anii noștri au apărut primele monografii ale mănăstirii și satului de pe malul Humorului: Mănăstirea Humorului (2000) de D. Corlățeanu, care a scris mai pe larg despre familiile celor mai de seamă gospodari ai satului, printre crâmpeie de istorie ale satului, primăriei, bisericii și școlii; Leon Buburuzan, sociolog cu mai multe contribuții de istorie și toponimie bucovineană, a dezvoltat în cartea Mănăstirea Humorului ( Humorul) în cultura și istoria Bucovinei (2014), profilul sociologic al comunei în care s-a născut și copilărit.

Autorul recent apărutei scrieri, Ion Netea, cu adânci rădăcini în peisajul satului, s-a preocupat de problematica întregii văi a Humorului, în context regional și statal.

În prima parte a cărții este prezentată geografia fizică a bazinului râului Humor, cu potențialul geomorfologic și componentele bio-pedo-climatice locale. Se continuă cu istoria locurilor, respectând cronologia apariției documentelor scrise în cancelariile domnești pentru cele două mănăstiri de aici, cu istoria zbuciumată din evul austriac (1774 – 1918) și cu evenimentele mai de seamă din epoca noastră, marcată de cele doua războaie mondiale și epoca 1945 – 1989 cu insistențele statului ateu de a îndepărta fără sorți de izbândă populația de biserică. Cel mai grăitor exemplu a fost construirea la Mănăstirea Humorului a unei frumoase biserici, sfințită de I.P.S Teoctist, în 1983, Mitropolit al Moldovei și Sucevei în plin comunism!

Capitalul demografic dezvăluie evoluția numărului de locuitori a numelor localnicilor și a numelui de Humor-Homer precum și incidența așezării pe meleag humorean a unor grupuri de minorități: polonezi, germani, evrei după ce Bucovina a fost alipită artificial de Galiția și Lodoweria între anii 1786 și 1848.

Nu sunt uitate elementele de activitate economică și cultură etnografică: creșterea animalelor, munca la pădure, arhitectura caselor și portul popular local, mănăstirean.

În ce privește Biserica sunt adnotate aparițiile locașurilor de cult de pe valea Humorului cu largi descrieri pentru zidirile vechi – 1401 sau 1402 și 1530 – apoi bisericile ridicate în 1807, 1862 (armenească), 1885 culminând cu frumoasa catedrală cu șapte turle, înălțate spre Ceruri în 2011 toate din Gura Humorului; noua biserică parohială sfințită în 1983 și Paraclisul cu hramul „Sfinții Români” ridicat prin osârdia Pr. G. Velniciuc și coslujitorul Pr. Al. Velniciuc cu jertfa materială a credincioșilor din comună. A fost târnosit la 6 iulie 2014 de un mare sobor de fețe bisericești sub oblăduirea mult regretatului părinte Pimen, Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților.

La Poiana Micului s-a zidit prima biserică tot în anii comunismului 1968 cu ajutorul dat micii comunități de enoriașii din Mănăstirea Humorului și Mitropolie. I.P.S Iustin Moisescu însuși a participat la sfințire în Duminica echinocțiului de toamnă, 23 septembrie.

Sunt amintite și bisericile catolice: 1811 la Gura Humorului, prina din Bucovina ocupată de Austria Habsburgică, 1849 la Poiana Mocului ( Buchenheim) 1904 la Pleșa și noua biserică din Poiana Micului (2011) închinată Sf. Papă Ioan Paul al II-lea, prima din lume, în afară de cele din spațiul polonez.

Lucrarea cuprinde numeroase tabele sintetice, grafice, cartograme, hărți și un album (140 imagini) de fotografii ce aduc un cald elogiu portului popular humorean de ieri și de astăzi.

Menționăm că noi am purtat îndelungi conversații cu autorul în acest sens, cât și asupra numeroaselor documente de arhivă ce le păstrăm cu grijă în biblioteca parohiei.

Enumerăm câteva:

Conscripția parohială din 1891 elaborată de preotul Er. Tomasciuc unde se regăsesc nume de la începutul veacului al XIX-lea ( Sofronia Crăciun, n. 1790; Vasile Netea, n; 1805; Al. Micuțar n. 1806; Costan al lui Ioan Macovei, n.1808; ș.a.) Este o oglindă a celor 320 familii din sat pentru întregul secol al XIX-lea;

 Conscripția parohială concepută de parohul G. Bocca și continuată de preoții N. Ștefureac, A. Gribovici și V. Iftodi (1902 – 1923), cu 345 numere de casă;

Registre mitricole cu date consemnate din 1802 încoace(unele se află în custodia primăriei, altele la Arhivele Statului Suceava);

Registre de procese verbale ale consiliului bisericesc și de acte trimise de Protopresviteria Humorului ș.a.

Discuțiile pe marginea acestor documente și nu numai ele, au fost fructuoase din moment ce numeroase date se regăsesc în lucrarea apărută recent.

Tot pe linia colaborării autorului cu parohia noastră se înscrie obținerea a numeroase imagini fotografice de la parohieni. La sfârșitul predicilor duminicale am făcut cunoscut credincioșilor că este important pentru o lucrare ce oglindește personalitatea localității noastre să aibă și contribuția lor prin fotografii pe care autorul le va publica. Și au fost publicate!

Fără să intrăm în alte amănunte, recomandăm cu căldură această carte de aproape 450 de pagini cititorilor și turiștilor ce doresc să afle despre mersul vieții de „Pe malul Humorului”, scrisă de Ion Netea cu vervă și argumente științifice incontestabile, cu drag de glia strămoșească humoreană, scriere ce se împletește armonios cu celelalte două monografii amintite mai sus, preamărind credința noastră ortodoxă și proslăvind cultura populară a subzonei etnografice a Humorului, de la întrepătrunderea zonelor Câmpulung, Rădăuți și Suceava.

(Pr. Alexandru Velniciuc, Paroh la Mănăstirea Humorului, sursa: https://www.arhiepiscopiasucevei.ro/pe-malul-humorului/)