Cum i-a ferit Hristos pe ucenici de mândrie?

Fericit bărbatul care nu vrea să fie nimănui învăţător, nici cârmuitor. Asupra unui bărbat ca acesta veghează trei crăiese cereşti: numele celei dintâi e Irina, al celei de-a doua Sofia, iar al celei de-a treia Evdoxia. Adică: Pace, Înţelepciune şi Slavă.

Zis-a Domnul ucenicilor Săi: „Nu vă chemaţi învăţători, că unul este Învăţătorul vostru, Hristos” (Matei 23, 10).

Voi, care citiţi mereu Sfânta Scriptură, veţi simţi poate povara de a face legătura între această poruncă limpede şi desluşită şi o altă poruncă: „Mergeţi şi propovăduiţi!”, sau cu aceea: „Mergând învăţaţi toate neamurile” (Matei 28, 19). El îi trimite să înveţe, dar îi opreşte să se numească învăţători – cum se poate una ca aceasta? Cu adevărat ar fi greu de înţeles aşa ceva, dacă El nu ar fi zis la sfârşit: „că Unul este Învăţătorul vostru, Hristos”. Iar aceasta înseamnă: „Eu sunt Învăţătorul, şi învăţătura este a Mea. Eu sunt Învăţătorul Unic al unei învăţături care este unică, iar voi sunteţi numai propovăduitori ai învăţăturii Mele. Eu am adus Învăţătura Mea din ceruri şi eu v-am făcut-o cunoscută. Nu aţi găsit-o voi, nici nu aţi descoperit-o, ci aţi auzit-o şi aţi primit-o de la Mine. Eu sunt Învăţătorul. Al vostru este a împărţi cuvintele Mele oamenilor, aşa cum aţi împărţit cele cinci pâini pe care Eu le-am blagoslovit şi le-am înmulţit. Atunci Eu am fost Gazda, iar voi aţi slujit la masa Mea. Acum vă zic: Eu sunt Învăţătorul, iar voi sunteţi slujitorii cuvântului lui Dumnezeu”.

Prin aceasta, Domnul a vrut întâi de toate să întărească faptul că numai El este Învăţător al mântuitoarei şi cereştii învăţături, în adevăratul şi deplinul înţeles al cuvântului; în al doilea rând, a vrut să-i ferească din vreme pe ucenici de mândrie – de care nu se pot feri cei ce singuri îşi zic dascăli ai învăţăturii izvidite de ei; şi, în al treilea rând, fiind doar propovăduitori şi purtători ai învăţăturii lui Dumnezeu, nu a lor, trebuia să fie cu mare luare aminte ca să predanisească după cum au primit, nimic adăugând, nimic scoţând.

(Sfântul Nicolae Velimirovici Episcopul Ohridei şi Jicei, Prin fereastra temniţei, Editura Predania, Bucureşti, 2007, pp. 45-46, Sursa: Doxologia.ro)