„Răbdarea și îngăduința să fie însoțite de smerenie”

- Preasfințitul Părinte Damaschin la pomenirea ÎPS Pimen

Marţi, 25 august 2020, la Mănăstirea Sihăstria Putnei a avut loc parastasul ÎPS Părinte Pimen la împlinirea a trei luni de la trecerea sa la cele veșnice.

Sfânta Liturghie a fost săvârșită de Preasfințitul Părinte Damaschin Dorneanul, episcop vicar al Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților, în biserica mare a Sfintei Mănăstiri, alături de un sobor de preoți și diaconi, iar răspunsurile liturgice au fost date de grupul psaltic „Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava”. Serviciul divin și slujba de parastas au reunit în prezență și rugăciune credincioși din localitate și împrejurimi, părinți stareți și maici starețe din eparhie.

Cu acest prilej Preasfințitul Părinte Damaschin a spus: „Dintre toate multe pe care ni le-a lăsat Înaltpreasfinţitul Pimen să nu uităm că el a fost şi ar vrea să ne înveţe şi pe noi – a fost răbdător, îndelung răbdător. Nouă ne lipseşte asta, suntem grăbiţi, luăm hotărâri pripite, nu stăm să cumpănim (cum frumos zicea el) lucrurile şi de aceea suportăm consecinţele. Iubit de cei mai mulţi, vorbit de rău de unii, uitat de alţii, puţini dintre aceştia din urmă fiind chiar purtători de sutană. Să nu uităm mai întâi de toate că Înaltpreasfinţitul a răbdat şi ne-a răbdat. Eu trei ani am stat lângă Înaltpreasfinţitul, alte persoane au stat mai mult, unii, unele aproape jumătate de secol. De câte ori Înaltpreasfinţitul ştia şi dorea să se facă într-un anumit fel, de foarte multe ori şi totuşi făcea altfel; era mai bun cum gândea şi cum ştia Înaltpreasfinţitul, dar dădea el un pas înapoi, se lăsa el pe sine, se călca el pe sine şi făcea altfel. De ce? Ca să fie pace! Acesta era cuvântul lui şi ceda, şi pentru asta mare plată va avea de la Dumnezeu şi în faţa unui părinte stareţ care dorea să-şi impună voia sa şi câteodată şi în faţa unei maici stareţe şi în faţa unui preot şi în faţa cuiva din administraţie şi în faţa unui om simplu doar să fie pace şi Dumnezeu lucra în mod minunat căci deşi era mai bine cum zicea Înaltpreasfinţitul, de multe ori pentru smerenia şi răbdarea Înaltpreasfinţitului lucrurile ieşeau bine şi pe calea aceasta. Uneori însă, Dumnezeu nu îngăduia asta şi pentru a ne da o lecţie nouă, unora tineri, alţii poate nu tineri, dar întăriţi într-un fel în voia proprie, spunea <Hai să vedeţi şi voi> că avea dreptate bătrânul şi nu voi şi lucrurile ieşeau prost. Atunci necertându-ne, vrând să ne înveţe, Înaltpreasfinţitul zicea, de multe ori: <Cine mă ascultă va ieşi bine, cine nu mă ascultă, va fi mai greu>. A <profeţit> că la mormântul lui vom veni şi vom face cărare şi deja primele bătătoriri pe această cărare sunt făcute. Sunt doar trei luni de când a plecat la odihnă, noi am rămas cu cele ale lumii – bine ar fi şi cu cele ale Cerului – şi cred că şi mai tare se va bătători cărarea la mormântul Înaltpreasfinţitului, întâi pentru a ne cere iertare; nu l-am ascultat totdeauna, am făcut voia noastră (unii mai mult, alţii mai puţin). Să venim să-i cerem iertare, să-i cerem binecuvântare şi ajutor şi să învăţăm de la el să răbdăm mai mult, să fim îngăduitori mai mult şi Dumnezeu cu mila Lui va întoarce lucrurile înspre bine. Răbdarea şi îngăduinţa vor fi însoţite de smerenie aşa cum răbdarea Înaltpreasfinţitului a fost din belşug învăluită de smerenia lui ca arhiereu, ca monah şi ca om. Veşnică să-i fie pomenirea, primească Dumnezeu sufletul lui în Împărăţia Lui cea veşnică şi de acolo de sus Părinte Arhiepiscop adu-ţi aminte şi de noi, cei puţini aici în Duh, care ne aducem aminte de Înaltpreasfinţia voastră.”

Pomenirea s-a încheiat cu un Trisaghion la mormântul ÎPS Părinte Pimen, data de 25 august 2020 fiind și ziua în care Înaltpreasfinția sa ar fi împlinit 91 de ani de viață.