Doamne, dă-mi răbdare!

Ți-ai închipuit că o să ajungi vremurile astea?

Doamne, dă-mi răbdare! De câte ori nu spune omul rugăciunea asta în timpul unei zile, dar în timpul unei săptămâni, a unei luni, a unui an, a unei vieți! Cei mai mulți îndrăznesc la Dumnezeu și cer răbdare, adăugând cu nădejde și smerenie: „Doamne-ajută-mă!”

Pe orice om l-am întreba dacă și-a închipuit că o să ajungă vremurile astea, răspunsul ar fi copleșitor: „Nu, nu, așa nu!” Și mai adaugă omul rugăciunea „Doamne, dă-mi sănătate!”

„Doamne, dă-mi răbdare!”

Asta a fost rugăciunea cel mai des rostită de Sfântul și Dreptul Iov, sărbătorit în fiecare an la data de 6 Mai. Nu degeaba e numit mult răbdătorul. Pe lângă răbdare, Iov avea toate virtuțile și sufletul lui era nobil. Însuși Dumnezeu îl socotea drept înaintea Sa.

Diavolul n-a suportat ca Iov să nu fie slăbit de atacurile sale susținute și a început asaltul la sfânt. Dumnezeu a îngăduit ca Iov să fie încercat.

Dumnezeu îngăduie multe rele pentru păcatele omenirii. Dar, sunt și cazuri când Dumnezeu îngăduie ca necazul grozav să se abată și asupra omului credincios și cuminte.

Credincios și cuminte era Dreptul Iov, bogat, cu o familie numeroasă și frumoasă și cu o sănătate puternică. Dintr-o dată a pierdut totul: averile s-au risipit, casele s-au dărâmat, copiii i-au murit și s-a îmbolnăvit grav. De sufletul lui nu s-a putut atinge diavolul. Sufletul lui Iov era plin de bogăția credinței, a răbdării și a dragostei de Dumnezeu!

STOP!!!

Avem și noi experiența zilelor noastre. Dintr-o dată ni s-a spus și nouă STOP! Viața ni s-a schimbat dintr-o dată, tot cu îngăduința lui Dumnezeu, pentru păcatele noastre ori pentru virtuțile noastre. Aici fiecare va răspunde în sinea lui, pentru el, și va ști ce are de îndreptat ori va ști cum să stăruie mai mult în bine.

Sunt sigur că de acum înainte vom prețui mai mult viața noastră, sănătatea noastră, familia noastră și pe toți oamenii.

Suntem mai aproape de Dumnezeu!

Simt că oamenii s-au apropiat mai mult de Dumnezeu chiar dacă nu au participat fizic în biserici la sfintele slujbe. E un dor de a participa la slujbă, de a vorbi cu preotul și a cere binecuvântare, de a te întâlni cu ceilalți oameni și a vorbi cu ei, de a sta pe o băncuță în curtea bisericii și să privești în jur copiii care aleargă și se joacă, verdeața care pune stăpânire pe pământ și zâmbetele oamenilor care glumesc și se bucură de viață.

Domnul a dat, Domnul a luat, fie numele Domnului binecuvântat!

Plin de răni și bube, pe un morman de gunoi, Dreptul Iov n-a cârtit, nu s-a răzvătit, nu a fost dărâmat de întristare pentru vremurile frumoase de dinainte. A răbdat cu putere și striga: „Doamne, ai milă de mine!”.

Câți semeni de-ai noștri nu strigă așa de pe paturile de spital, măcinați de boală cumplită! Mare milostenie e să pomenim la rugăciune, așa cum putem fiecare, pe bolnavii care se luptă cu boala, pe medicii care se jertfesc să salveze vieți, pe militarii care ziua și noaptea veghează la liniștea oamenilor, pe preoții care n-au încetat ruga nicio clipă și pe toți aceia care se ostenesc să facă lucruri minunate spre folosul tuturor.

Dumnezeu nu rămâne niciodată dator!

Când te raportezi la om, poți să te aștepți uneori ca, în loc de răsplată, să primești ocară.

Dumnezeu răsplătește fiecăruia, în funcție de osteneli, și aici pe pământ și în viața de dincolo.

Sfântul și Dreptul Iov a fost răsplătit de Dumnezeu cu și mai multe daruri. Viața i-a fost prelungită, a avut iarăși copii numeroși și ascultători, o avere mult mai mare decât înainte și o sănătate viguroasă.

Sfântul Iov l-a înfrânt pe diavol!

Dreptul Iov e exemplul nostru de urmat! „Cu răbdarea trecem marea!” Știe toată lumea zicerea asta. Haideți s-avem răbdare și ea va da roade!

Vom merge liniștiți la serviciile noastre, în concedii, copiii vor merge la școală, ne vom aminti că Duminica și în sărbători e slujbă la biserică și vom merge să ne stingem dorul!

Un lucru mare să nu pierdem: libertatea!

Toată lumea cred că a înțeles gravitatea situației la nivel mondial din cauza virusului. Siguranța noastră e vitală! Trebuie să ne păstrăm mintea limpede și să vedem când se termină bunăvoința și grija autorităților și când începe abuzul. Unde e abuz e lipsa libertății omului și a drepturilor lui, care sunt scrise cu sfințenie în Cartea Drepturilor Omului și în Constituție.

Dumnezeu ne-a înzestrat pe noi oamenii cu darul libertății. Să nu-l pierdem!

V-am spus aceste vorbe cu multă dragoste și cu dorința să ne fie bine tuturor!

Să nu mă uitați în rugăciunile voastre!

Sănătate multă!

Doamne-ajuta!

(pr. Justinian-Remus A. Cojocar)