Ia aminte de tine însuţi!

„Zis-a Domnul către ucenicii Săi: Luaţi seama la voi înşivă. Că vă vor da în adunări şi veţi fi bătuţi în sinagogi şi veţi sta înaintea stăpânitorilor şi a împăraţilor, pentru Mine, spre mărturie lor. Însă mai întâi Evanghelia trebuie să se propovăduiască la toate neamurile. Iar când vă vor duce ca să vă dea în mâna stăpânitorilor, nu vă îngrijiţi dinainte ce veţi vorbi, căci veţi grăi ceea ce se va da vouă în ceasul acela. Căci nu voi sunteţi cei care veţi vorbi, ci Duhul Sfânt. Şi va da frate pe frate la moarte şi tată pe fiu şi copiii se vor răzvrăti împotriva părinţilor şi îi vor ucide. Şi veţi fi urâţi de toţi pentru numele Meu; iar cel ce va răbda până la sfârşit, acela se va mântui.” (Marcu 13, 9-13)

Sfântul Vasile cel Mare, Omilii şi cuvântări, Omilia a III-a la cuvintele: „Ia aminte de tine însuţi”, V, în Părinţi şi Scriitori Bisericeşti (2009), vol. 1, pp. 76-77

„Nu-mi va ajunge ziua să povestesc câtă putere are această poruncă din Scriptură şi cât este de potrivită tuturor celor ce slujesc Evangheliei lui Hristos. Ia aminte de tine însuţi! Fii treaz, sfătu­ieşte-te, păzeşte cele prezente, poartă grijă de cele viitoare! Nu lăsa să scape, din pricina lenei, cele de faţă şi nici nu-ţi închipui că ai în mână cele ce nu sunt şi poa­te nici nu vor fi. Nu este oare o greşeală firească la tineri, din pri­cina uşurătăţii (inocenţei) minţii lor, de a socoti că au tot ce nădăjduiesc? În liniştea nopţii sau când au răgaz îşi fac planuri irealizabile şi, cu uşurătatea minţii lor, sunt purtaţi de colo-colo; îşi imaginează viaţă strălucită, căsătorie bogată, copii mulţi, bătrâneţi adânci, cinste de la toţi oamenii. Apoi, pentru că nimic nu le poate opri nădejdile, se înalţă cu mintea la cele mai măreţe situaţii pe care le pot avea oamenii. (...) Terminând toate acestea, prin plăsmuirile goale ale minţii lor, în nebunia lor mare, par că se şi desfată de cele nădăjduite ca şi cum ar fi prezente şi le-ar sta la picioare. Boala tipică unui suflet trândav şi uşu­ratic: să viseze cu ochii deschişi. Potolind dar această îngâmfare a minţii şi înflăcărare a gândurilor şi oprind ca prin frâu nestatornicia minţii, Scriptura dă această mare şi înţeleaptă poruncă: Ia aminte de tine însuţi! Nu-ţi imagina cele ce nu există, ci întrebuinţează spre folosul tău cele ce sunt! Cred însă că Legiuitorul a dat acest îndemn şi ca să smulgă un alt cusur omenesc. În adevăr, fiecăruia îi place să se intereseze mai mult de treburile altuia decât de propriile lui griji. Şi, ca să scăpăm de acest cusur, porunca spune: Încetează de a te interesa de păcatele altuia! Nu mai da răgaz gândurilor să se ocupe de cusururile altora, ci Ia aminte de tine însuţi!, adică: întoarce-ţi ochiul sufletului spre cercetarea propriilor tale cusururi. Da, mulţi oameni, după cuvântul Domnului, văd paiul din ochiul fratelui, dar nu văd bârna din ochiul lor (Matei 7, 3). Nu înceta deci de a te cerceta pe tine însuţi, ca să vezi dacă viaţa ta merge după poruncile Domnului.” 

Ziarul Lumina