Iubiţi credincioşi,
Văzând că rândul celor doresc să se împărtăşească continuă, şi slavă Domnului pentru aceasta, că dacă nu-L primim pe Hristos în noi, cine ne poate fi ocrotire, binecuvântare şi ajutor în clipe bune şi izvor de smerenie în clipe grele? Am lăsat la urmă cuvântul de mulţumire către dumneavoastră, iubiţi credincioşi. Către bunii pelerini, care au aşteptat, unii dintre ei între 15 şi 18 ore, depinde de perioada când s-au aşezat la rând. Lor şi dumneavoastră, celor de faţă le adresăm mulţumire pentru toată frumuseţea cu care au îmbrăcat această dumnezeiască sărbătoare. S-au îmbrăcat ei înşişi cu frumuseţea sfinţilor Spiridon şi Parascheva şi din frumuseţea sfinţilor cu care s-au îmbrăcat, au îmbrăcat şi aceste zile.
Pelerinajul dumneavoastră este admirat de foarte mulţi. În acelaşi timp, sunt şi oameni care critică, care nu înţeleg pelerinajul acesta şi uneori, din păcate, îl murdăresc, spunând vorbe grele. Unele din ele le cunoaşteţi. Să-i iertăm, iubiţi credincioşi, şi să nu-i condamnăm pentru aceasta. Să-i înţelegem. Cel puţin pentru faptul că actul de pelerinaj în care dumneavoastră v-aţi înscris este un act care nu poate fi înţeles de logica acestei lumi. Pelerinul trăieşte atât pe pământ cât şi în cer, în actul său de pelerinaj. Pelerinul respiră atât în timp, cât şi în veşnicie. Şi cum să le cerem tuturor, fiind departe de Dumnezeu şi de credinţă, să înţeleagă acest act binecuvântat al pelerinajului?
Pelerinajul, ştiţi dumneavoastră, e ca dragostea, e ca Dumnezeu. Şi dragostea, şi Dumnezeu nu pot fi înţelese în chip raţional, pentru că dragostea şi Dumnezeu şi adăugăm şi pelerinajul, se trăieşte, se descoperă, se constată. El nu se explică raţional, nu se descrie în cadrul categoriilor de gândire a acestei lumi. Vă mulţumim aşadar, pentru această lecţie de teologie, pe care dumneavoastră pelerinii, ne-o acordaţi tuturor, şi în mod special nouă, slujitorilor Bisericii, ajutându-ne în demersul nostru de slujire şi în demersul nostru personal către Dumnezeu. Dumnezeu să vă răsplătească pentru inima mare pe care o aveţi. O inimă mare precum inima sfinţilor Spiridon şi Parascheva. O inimă mare care iartă, care rabdă, care mulţumeşte şi mai ales o inimă care iubeşte cu supra măsură, căci supra de măsură este singura măsură adevărată a dragostei. Dumnezeu să vă binecuvânteze şi să ne binecuvânteze pe toţi! Amin!
(Doxologia.ro)