Când vine sfârşitul?

„Zis-a Domnul către ucenicii Săi: Precum fulgerul iese de la răsărit şi se arată până la apus, aşa va fi şi venirea Fiului Omului. Că unde va fi stârvul, acolo se vor aduna vulturii. Iar îndată, după strâmtorarea acelor zile, soarele se va întuneca şi luna nu va mai da lumina ei, iar stelele vor cădea din cer şi puterile cerurilor se vor zgudui. Atunci se va arăta pe cer semnul Fiului Omului şi vor plânge toate neamurile pământului şi vor vedea pe Fiul Omului venind pe norii cerului cu putere şi cu slavă multă. Şi va trimite pe îngerii Săi cu sunet mare de trâmbiţă şi vor aduna pe cei aleşi ai Lui din cele patru vânturi, de la marginile cerurilor până la celelalte margini. Învăţaţi de la smochin pilda: Când mlădiţa lui se face fragedă şi odrăsleşte frunze, cunoaşteţi că vara este aproape. Asemenea şi voi, când veţi vedea toate acestea, să ştiţi că este aproape, la uşi. Privegheaţi, deci, că nu ştiţi ceasul în care vine Domnul vostru. Aceea cunoaşteţi că, dacă ar şti stăpânul casei la ce strajă din noapte vine furul, ar priveghea şi n-ar lăsa să i se spargă casa. De aceea şi voi fiţi gata, că, în ceasul în care nu gândiţi, Fiul Omului va veni. Cine, oare, este sluga credincioasă şi înţeleaptă, pe care a pus-o stăpânul peste slugile sale ca să le dea hrană la timp? Fericită este sluga aceea pe care, venind stăpânul său, o va afla făcând aşa. Adevărat zic vouă că peste toate avuţiile sale o va pune. Iar dacă acea slugă, rea fiind, va zice în inima sa: «Stăpânul meu întârzie» şi va începe să bată pe cei ce slujesc împreună cu el, să mănânce şi să bea cu beţivii, va veni stăpânul slugii aceleia în ziua când nu se aşteaptă şi în ceasul pe care nu-l cunoaşte şi o va îndepărta din dregătorie şi partea ei o va pune cu făţarnicii. Acolo va fi plângerea şi scrâşnirea dinţilor.” (Matei 24, 27-33; 42-51)

Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, omilia XX, VI, în Părinţi şi Scriitori Bisericeşti (1994), vol. 23, pp. 270-271

„Cea mai mare parte din semnele sfârşitului lumii s-au împlinit: Evanghelia s-a propovăduit în întreaga lume, au fost războaie, cutremure, foamete; aşa că nu mai este mult până la sfârşit. Nu vezi semnele? Şi acesta este chiar cel mai mare semn. Nici cei de pe timpul lui Noe n-au văzut semnele prevestitoare ale prăpădului aceluia, ci continuau să joace, să mănânce, să se însoare şi să-şi facă treburile lor obişnuite; şi au fost surprinşi aşa de pedeapsa aceea înfricoşătoare. La fel şi cei din Sodoma; se desfătau şi nu se sinchiseau de cele ce se petreceau în jurul lor şi au fost făcuţi scrum de fulgerele coborâte atunci din cer. Gândindu-ne, dar, la toate acestea, să ne pregătim pentru plecarea noastră din lumea aceasta. Chiar dacă nu va veni acum sfârşitul lumii, dar sfârşitul fiecăruia, bătrân sau tânăr, bate la uşă.”

(Ziarul Lumina)