Sfânta Fecioară Maria, cea mai sfântă dintre femei, care s-a învrednicit să nască cu trup pe Mântuitorul Iisus Hristos, se bucură de preacinstire în Ortodoxie, fiind cea dintâi și cea mai mare dintre toți sfinții. Maica Domnului este numită în cultul Bisericii noastre Preasfânta, curata, preabinecuvântata, slăvita Stăpâna noastră, de Dumnezeu Născătoarea şi pururea Fecioara Maria, arătându-se astfel cinstirea extraordinară pe care Ortodoxia noastră o acordă Sfintei Fecioare. De aceea, Biserica Ortodoxă o cinsteşte în mod deosebit, închinându-i mai multe zile de sărbătoare în cursul anului bisericesc, care începe și se sfârșește cu praznicele Născătoarei de Dumnezeu.
Cele mai importante sărbători ale Maicii Domnului, în ordinea cronologică a anului bisericesc, care începe la 1 septembrie, sunt: Nașterea Maicii Domnului (8 septembrie), Intrarea în biserică a Maicii Domnului (21 noiembrie), Buna Vestire (25 martie) şi Adormirea Maicii Domnului (15 august). Aceste sărbători sunt socotite ca fiind praznice împărătești. În afară de cele patru sărbători principale ale Sfintei Fecioare Maria pe care le-am menționat, mai există în calendarul ortodox și alte sărbători: Soborul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu (26 decembrie), Acoperământul Maicii Domnului (1 octombrie), Izvorul Tămăduirii (Vinerea Luminată), Zămislirea Sfintei Fecioare Maria de către Sfânta Ana (9 decembrie), Aducerea veșmântului Născătoarei de Dumnezeu în Vlaherne (2 iulie) și Punerea în raclă a brâului Maicii Domnului (31 august).
Între aceste sărbători, cea mai importantă şi mai cunoscută este Adormirea Maicii Domnului (15 august), care este precedată de o perioadă de două săptămâni de post. În aceste zile de post premergătoare sărbătorii Maicii Domnului ne rugăm Sfintei Fecioare rostind troparul sărbătorii: Întru naştere Fecioria ai păzit, întru Adormire lumea nu ai părăsit, de Dumnezeu Născătoare; mutatu- te-ai la Viaţă, fiind Maica Vieţii şi, cu rugăciunile tale, izbăveşti din moarte sufletele noastre.
(Pr. Ciprian Florin Apetrei, Ziarul Lumina)