Ortodoxia este viaţa frumoasă trăită în comuniune cu Dumnezeu şi cu toţi oamenii.
Ortodoxia este o ţară mare cu multe peisaje frumoase. Locuitorii ei sunt cei mai fericiţi, cei mai încercaţi şi cei mai puternici oameni.
Să descoperim ţara asta minunată cu multă răbdare, s-o cutreierăm în lung şi-n lat cu nădejdea regăsirii, s-alergăm cu veselie pe pământul tare al credinţei, s-adunăm munţi de fapte bune, să respirăm aerul plin de mireasma deosebită a iubirii. Să creştem mari duhovniceşte stând în ploaia bogată a Harului lui Dumnezeu, să ne împrietenim cu vântul virtuţilor celor bune şi să fugim de trăsnetele şi fulgerele păcatelor ce pierd agoniseala cea bună.
Să fim curaţi precum o lacrimă ca Soarele dreptăţii să lumineze toată fiinţa noastră şi să fim strălucitori! Să luminăm, să fim o lumânare cuminte şi smerită, să ardem pentru Dumnezeu şi să dăm şi celorlalţi lumină din Lumină.
Puterea vine de la Dumnezeu. Să stăm lângă El, să nu-L părăsim, să nu ne ruşinăm de El. Să-L iubim! El nu rămâne niciodată dator. Noi suntem tot timpul cei care trebuie să răspundem iubirii lui Dumnezeu! S-o facem cu bucurie, nu din interes efemer!
Aşadar, s-avem exemplul Sfinţilor de la Sinodul din 843 de la Constantinopol, care, luminaţi de Dumnezeu, au apărat Ortodoxia, au luptat împotriva învăţăturilor otrăvitoare şi au luat atitudine fermă faţă de toate derapajele distrugătoare de suflete.
Ortodoxia a biruit atunci!
Biruinţa aceasta trebuie să fie permanentă. Cât va fi pământul acesta, noi trebuie să punem serios umărul la treabă şi, unul lângă altul, cu ajutorul lui Dumnezeu vom păstra biruinţa Ortodoxiei!
Unde? În Biserica lui Hristos, cea adevărată!
Când? Tot timpul, în orice împrejurare a vieţii noastre. Fiecare clipă să fie de bucurie, să treacă frumos, să fie cu folos, pe plac lui Dumnezeu şi celorlalţi oameni.
Cum? Simplu! Nu există nu pot! Trebuie să vrem! Privirea sus! Cu Dumnezeu înainte!
(pr. prof. Justinian-Remus A. Cojocar)