Care este lumina care ne călăuzește în viață?

Lumina lui Hristos luminează tuturor. De aceea – vrea să ne zică iarăşi Sfânta Biserică –, toţi şi fiecare trebuie să umble în lumină şi să facă lucrurile luminii! Bietul păgân putea cel puţin să spună că el n-a ştiut cum trebuie să se poarte în lumea aceasta, pentru că n-a avut în mâini Sfânta Evanghelie; creştinul, însă, e fără răspuns. Lumina lui Hristos a luminat pentru dânsul toate, i-a arătat şi sărăcia sa personală, şi bogăţia milei dumnezeieşti pentru el, şi starea noastră din trecut în Rai, şi starea viitoare întru Împărăţia Cerurilor, şi calea cea strâmtă, care duce la viaţa veşnică, şi calea cea lată, care duce la pieire, şi puterea crucii lui Hristos, şi trebuinţa ce are fiecare de a-şi duce crucea sa. Totul e luminat, descoperit, arătat pentru toţi şi pentru totdeauna. De aceea şi trebuie, ca toţi să umble în lumină, să ocolească lucrurile întunericului şi să nu se dea somnului şi nepăsării…

După toate acestea, datoria noastră este să ne cercetăm şi să aflăm de care lumină ne lăsăm noi călăuziți în viaţă? Oricare ar fi lumina aceasta, dacă nu e a lui Hristos, atunci pentru mântuirea noastră veşnică e ca şi întunericul, ba câteodată chiar mai rea decât întunericul. Căci omul apucat de întuneric, cel puţin, sau se opreşte pe loc, sau merge încetişor şi pipăind, silindu-se să iasă, dacă se poate, la lumină.[…] După cum în lumea simţită soarele e numai unul, şi nu-i altă lumină decât numai a lui, aşa şi în lumea duhovnicească este numai un singur luminător adevărat şi dătător de viaţă – Domnul şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos, căruia se cuvine slava acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

(Nicodim Patriarhul României, Cinci mărgăritare – din comoara Arhiepiscopului Inochentie de Odesa, ediţia III, Editura şi tiparul Sfintei Mănăstiri Neamţ, pp. 10-12)