Distribution Magi
Distribution Magi
Distribution Magi
 
vineri, 28 sep 2018 - Anul XXIII, nr. 217 (6927)
ANUNŢURI ONLINE:
Acum: 0°C.
La noapte: °C. Meteo
Anunţuri OnlineMonitorulTVAlbum Foto
HoroscopRedacţiaPublicitate
Curs valutar euroEUR:Tendinta4,973 lei
Curs valutar dolar americanUSD:Tendinta4,6085 lei
Newsletter Monitorul de Suceava RSS Monitorul de Suceava Monitorul de Suceava pe YouTube Monitorul de Suceava pe Twitter Monitorul de Suceava pe Facebook
Printeaza articolulPrintează articolul |  Trimite prin e-mailTrimite e-mail |   1 imagine |   ø fişiere video

Iubirea vrăjmaşilor, examenul de maturitate duhovnicească

„Zis-a Domnul: Precum voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi asemenea. Şi, dacă iubiţi pe cei ce vă iubesc, ce răsplată puteţi avea? Că şi păcătoşii iubesc pe cei ce îi iubesc pe ei; şi, dacă faceţi bine celor ce vă fac vouă bine, ce mulţumire puteţi avea? Că şi păcătoşii fac acelaşi lucru; iar dacă daţi împrumut celor de la care nădăjduiţi să luaţi înapoi, ce mulţumire puteţi avea? Că şi păcătoşii dau cu împrumut păcătoşilor, ca să primească înapoi întocmai. Însă voi iubiţi-i pe vrăjmaşii voştri şi faceţi-le bine şi daţi cu împrumut fără să nădăjduiţi nimic în schimb, iar răsplata voastră va fi multă şi veţi fi fiii Celui Preaînalt, că El este bun cu cei nemulţumitori şi răi. Fiţi milostivi, precum şi Tatăl vostru milostiv este” (Duminica a 19-a după Rusalii  - Predica de pe munte – Iubirea vrăjmaşilor -  Luca 6, 31-36)

 

Vrăjmăşia universală reprezintă realitatea crudă a lumii căzute cu care facem cunoştinţă pe propria piele încă din copilărie şi în care încercăm să ne găsim fiecare dintre noi un loc şi o vocaţie. Oamenii, familiile, neamurile sunt muncite în permanenţă de ură, invidie, conflicte, dispute, concurenţă, războaie. Puţine sunt intervalele de tihnă şi pace între conflagraţii şi războaie mondiale, între dispute civile ori politice, neajunsuri şi vrăjmăşii casnice. Evanghelia acestei zile sfinte ne oferă răspunsul global dat de Mântuitorul acestei realităţi cumplite şi ne invită să trecem personal acest examen al maturităţii duhovniceşti: să depăşim această logică a conflictului permanent pentru a deveni vrednici de numele de creştin şi a primi pacea lui Dumnezeu. De cele mai multe ori nu suntem capabili de a-i iubi nici măcar pe cei în drept, pe cei din preajma noastră, pe cei din familia şi ­neamul nostru, şi atunci acest îndemn stăruitor la iubirea vrăj­maşilor ne surprinde mereu nepregătiţi, ba chiar ne sminteşte. Mai ales în contextul vieţii moderne, cu ispitele demonizării celuilalt şi ale ţapilor ispăşitori la îndemână pentru nereuşitele şi căderile noastre. Nici comunităţile de credinţă nu sunt scutite automat de ipocrizie şi răutăţi. Uneori primim liste întregi de vrăjmaşi chiar în pomelnice peste care pluteşte un gând rău, iar nu dorirea de bine. De multe ori, folclorul contemporan trădează mentalitatea contraevanghelică şi deriva morală a bunului plac. Pe la nunţi, pe la ospeţe şi chefuri se aude ostentativ şi de prost gust un cântec popular recent: „Doamne, la duşmanii mei / Dă-le, Doamne, ce vor ei! / Dă-le bani, dă-le avere / Să n-aibă parte de ele! / Dă-le tot bunul din ţară / Dar să nu le dai tihneală! / Dă-le tot bunul lumii /Dar să nu poată muri! / Rău la nimeni n-am făcut / Şi-am iubit ce mi-o plăcut. / Rău la nimeni nu oi face / Ş-oi iubi numaʹ ce-mi place!” Alteori, atunci când cineva are câte o reuşită ori izbândă personală, se aude o expresie bădărană, rostită ostentativ: „Să moară duşmanii!”

 

Hristos transformă civilizaţia urii într-una a iubirii

În Predica de pe munte, Mântuitorul îi învaţă pe ucenicii Săi din toate timpurile şi locurile că nu nimicirea vrăjmaşilor e soluţia, ci iubirea lor prin asumarea şi punerea în lucrare a calităţii noastre de fii ai lui Dumnezeu chemaţi la desăvârşire şi la depăşirea lumii create cu toate hotărniciile ei. Acest îndemn esenţial stă în miezul Evangheliei şi se opune flagrant violenţelor şi răzbunării propagate prin legea talionului din Vechiul Testament: „ochi pentru ochi, dinte pentru dinte, mână pentru mână, picior pentru picior, arsură pentru arsură, rană pentru rană, moarte pentru moarte” (Is. 21, 24-25). Învăţătura Noului Testament rupe acest cerc vicios al violenţelor: „Poruncă nouă vă dau vouă: să vă iubiţi unii pe alţii aşa cum v-am iubit şi Eu pe voi. Din aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii Mei, de veţi avea dragoste unii faţă de alţii” (In. 13, 34-35), şi propune transfigurarea acesteia într-o civilizaţie a iubirii: „Aţi auzit că s-a zis: ochi pentru ochi şi dinte pentru dinte. Eu însă vă spun vouă: Nu vă împotriviţi celui rău, iar cui te loveşte peste obrazul drept, întoarce-i-l şi pe celălalt. ... Aţi auzit că s-a zis: Să iubeşti pe aproapele tău şi să urăşti pe vrăjmaşul tău. Eu însă vă zic vouă: Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, binecuvântaţi pe cei ce vă bleastemă, faceţi bine celor ce vă urăsc şi rugaţi-vă pentru cei care vă vatămă şi vă prigonesc, ca să fiţi fiii Tatălui vostru Celui din ceruri, pentru că El face să răsară soarele peste cei răi şi peste cei buni şi trimite ploaie peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi” (Mt. 5, 38-39, 43-45).

 

Toate problemele pleacă de la respingerea aproapelui

Învăţătura pacifistă a lui Hristos de a nu răspunde violenţei cu violenţă rupe progresia haotică a răului din lume. A răspunde răului cu bine constituie marca adevăratului ucenic al Domnului, a creştinului autentic care se delimitează şi de logica păcatului, şi de păgânism, printr-o iubire atotcuprinzătoare faţă de semeni şi faţă de întreaga făptură. Părinţii Bisericii au încercat să prezinte această iubire paradoxală pentru cei care ne sunt potrivnici şi să propage o pedagogie duhovnicească a urcuşului treptelor acestei taine. Formele felurite ale iubirii de vrăjmaşi cuprind evitarea de a face primii răul, renunţarea parţială sau totală la răzbunare ori împotrivire, îndurarea cu răbdare a vrăjmăşiilor şi prigonirilor, lipsa de reacţie lăuntrică negativă în faţa afronturilor, mulţumirea binevoitoare adusă lui Dumnezeu pentru ocări ca pentru nişte binefaceri, dorinţa după o sporită suferinţă purificatoare, absenţa urii, ranchiunei şi resentimentului pentru vrăjmaşi, lipsa de atitudine critică, ironică ori polemică la adresa lor, aversiune sau respingere, absenţa întristării la amintirea răului nedrept suportat, renunţarea la judecată, luarea în seamă a propriilor noastre nedreptăţi, iertarea sinceră, efortul spre împăcare, o inimă caldă şi compătimitoare, rugăciune şi sensibilitate duhovnicească pentru ei, voirea şi săvârşirea binelui comun, absenţa desconsiderării acestora, atitudine iubitoare simetrică a prietenilor şi a vrăj­maşilor noştri, iubirea vrăjmaşilor mai presus de iubirea de sine. Un minunat părinte duhovnicesc contemporan, avva Emilianos Simonopetritul, atrăgea atenţia asupra coşmarului înfricoşător al sinelui nostru şi al blocajului nostru în noi înşine: „Toate problemele noastre au ca punct de plecare respingerea aproapelui şi înăl­ţarea sinelui nostru, preţuirea pe care o dăm sinelui nostru şi subaprecierea aproapelui. Nu spun dispreţuirea, ci subaprecierea aproapelui, pentru că nu cu­noaştem şi nu înţelegem chipul lui Dumnezeu care se ascunde înlăuntrul lui. În inima acestui tâlhar, a acestui păcătos, a acestui bătrân, a acestei puştoaice, a acestei monahii, a acestei slujnice, pe care tu nu o cunoşti şi vrei să-i impui ideile tale, pe chipul acestei făpturi mici Dumnezeu Îşi revendică drepturile Sale. Când nu îi vezi ca pe chipuri ale lui Dumnezeu, în acel moment nu faci nimic altceva decât să te pui pe tine însuţi înaintea lui Dumnezeu şi să-L tăgăduieşti” (Despre rugăciune, Tâlcuire la avva Evagrie).

 

Harul ne învaţă să-i iubim pe vrăjmaşi

Învăţătura Sfântului Siluan Athonitul despre iubirea de vrăjmaşi dovedeşte o dată în plus că nimeni nu poate ajunge pe culmile vieţii duhovniceşti fără să treacă de acest examen de maturitate, adevărată piatră de poticnire pentru cei mai mulţi. Incapacitatea temporară de a-i iubi pe cei care ne sunt împotrivitori ar trebui cel puţin să nu conducă la ură, imprecaţie ori violenţă la adresa lor. Sfântul Siluan ne îndeamnă la suportarea lor cu bucurie şi mulţumire lui Dumnezeu pentru mâhnirile care contribuie la şlefuirea şi finisarea noastră duhovnicească şi că, în cele din urmă, harul lui Dumnezeu este cel care călăuzeşte treptat la iubirea potrivnicilor. „Când eram în lume, îmi plăcea să iert din suflet şi iertam uşor şi mă rugam cu poftă pentru cei ce mă ocărau, dar când am venit în mănăstire, pe când eram frate sub ascultare, am dobândit mare har şi el m-a învăţat să-i iubesc pe vrăjmaşi”. Sfântul trăieşte această compasiune universală pentru făpturile căzute, pentru omul dezarticulat şi bolnav duhovniceşte, intoxicat de veninul şarpelui înţelegător, iar această compătimire cu toţi şi cu toate se transformă în rugăciune fierbinte: „Duhul Sfânt ne învaţă să iubim pe vrăjmaşi până într-atât, încât sufletului să-i fie milă de ei ca de propriii noştri copii”. „Sunt oameni care doresc vrăjmaşilor lor sau duş­manilor Bisericii pierire şi chinurile în focul iadului. Ei gândesc aşa pentru că n-au învăţat de la Duhul Sfânt iubirea lui Dumnezeu, căci cel ce a învăţat aceasta va vărsa lacrimi pentru întreaga lume. Tu zici: «Cutare e un criminal şi e bine să ardă în focul iadului». Dar te întreb: Dacă Dumnezeu ţi-ar da un loc bun în rai şi de acolo ai vedea arzând în foc pe cel căruia i-ai dorit chinurile iadului, nu-ţi va fi milă de el, oricine ar fi, chiar dacă e un duşman al Bisericii? Sau vei avea şi tu o inimă de fier?”

Şi pentru că de cele mai multe ori întâlnim vrăjmăşia chiar în casa noastră sau la locul de muncă, cred că ne este de folos să luăm aminte cum a răspuns Sfântul Siluan la următoarea întrebare: „Cum îşi poate păstra pacea sufletului un subordonat atunci când şeful lui e un om arţăgos şi rău?”: „Omul arţăgos îndură el însuşi un mare chin de la duhul cel rău. El suferă acest chin din pricina mândriei lui. Sub­ordonatul, oricine ar fi, trebuie să ştie aceasta şi să se roage pentru sufletul chinuit al şefului său.” „Sufletul să aibă milă de vrăjmaşi şi să se roage pentru ei, pentru că au rătăcit de la adevăr şi merg în iad. Aceasta e iubirea faţă de vrăjmaşi.”

(Pr. Conf. Dr. Jan Nicolae, Ziarul Lumina)

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Iubirea vrăjmaşilor, examenul de maturitate duhovnicească.
 Vizualizări articol: 1526 | 
Notează articolul: 
  • Nota curentă 5.00/5
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
 | Nota curentă: 5.0 din 1 vot
Iubirea vrăjmaşilor, examenul de maturitate duhovnicească5.051

Comentarii

Monitorul de Suceava nu este responsabil juridic pentru conţinutul textelor de mai jos. Responsabilitatea pentru mesajele dumneavoastra vă revine în exclusivitate.


Timpul de 60 zile în care puteaţi posta comentarii pe marginea acestui articol a expirat.



RE-PAIR
Directia Generala Anticoruptie
Meniul ZILEI în restaurante sucevene

HaiHui prin Bucovina

Ultima oră: local

Alte articole

Ştiri video

Gala Top 10 Suceveni

Top Articole

Mersul trenurilor de călători

SONDAJE

Consideraţi Legea antifumat în spaţiile publice o măsură bună?

Da
Nu
Nu mă interesează

Fotografia zilei - fotografie@monitorulsv.ro

Fotografia zilei