Tinerețea, timpul decisiv al vieții

Când vine vorba de tineri, mereu îmi amintesc două cuvinte definitorii pentru mine. Primul este al Scripturii: „Păcatele tinereților mele și ale neștiinței mele nu le pomeni” (Ps. 24, 7). Al doilea este al Părintelui Arsenie Papacioc: „Dacă tinerețea ar ști și dacă bătrânețea ar putea...”.

Înțelegem de aici că tinerețea este timpul unui paradox: ar vrea multe, dar... nu știe prea multe, experiența de viață urmând să vină. Exuberanța, idealismul și râvna specifice vârstei sunt, deopotrivă, piedici și șanse.

Tot paradoxal, deși drumul vieții e la început, tinerețea e un timp decisiv. Pentru că, de regulă, la tinerețe alegi pe ce drum apuci. Iar cea mai bună alegere este cea în cunoștință de cauză. Dar cum faci asta la vârsta lipsei de experiență în viață? În doi pași.

Primul pas este bagajul informațional, care-ți oferă detalii despre ce te așteaptă. În lumea de azi, doar cine nu vrea nu găsește informația. Aici, lucrurile sunt simple: abundăm în informații. Trebuie doar să vrem să le găsim. Dar „a ști” nu e suficient.

Al doilea pas este bagajul duhovnicesc. Este esențial în compensarea lipsei de experiență de viață. Nu trebuie să treci prin toate durerile sau bucuriile vieții pentru a învăța ceva. Un suflet luminat de Duh Sfânt le prevede. Discernământul este colacul de salvare în oceanul învolburat al hățișului informațional și al îndoielilor. Este esențial să întrebi pe cei mai experimentați. Sfinţii Părinți sfătuiesc: „Cine vrea să se mântuiască, cu întrebarea să călătorească”.

Tânărul fără duhovnic va lupta mai greu cu ispita părerii de sine. Cred că e cea mai mare ispită a tinereții să crezi că le știi pe toate.

Iar a doua e să vrei să le ai pe toate. Chiar dacă modelul de viață promovat astăzi este unul materialist-consumist, nu ceea ce ai te definește, ci ceea ce ești. Pe dinăuntru. În fond, degeaba ai multe, dacă le folosești neînțelept. Deși a devenit un cuvânt rar astăzi, înțelepciunea este primordială. Fără ea, viața devine eșec.

Așadar, tinerețea este mai frumoasă când știe, când vrea și când iubește ceea ce face. „A ști” te duce la „a vrea”. Iar de aici vine „a iubi”. Ele sunt „combustibilul” unei vieți frumoase și fericite.

Frații mei mai tineri! Dacă Dumnezeu m-ar întineri, sunt convins că aș face mai puține greșeli. Asta mi-ar face tinerețea mai frumoasă, pentru că aș ști mai bine ce să aleg. Greșelile vin, dar nu sunt decisive în viață. În schimb, alegerile tinereții sunt. O greșeală amână sau pierde o alegere bună.

Întrebați până ce vă săturați sufletul! Cercetați! „Cereți și vi se va da; căutați și veți afla; bateți și vi se va deschide” (Matei 7, 7). Nu luați pe nemestecate orice! Adevărul ne face liberi, dar nu libertini. Sfântul Pavel ne învață că „toate îmi sunt îngăduite, dar nu toate îmi sunt de folos. Toate îmi sunt îngăduite, dar nu mă voi lăsa biruit de ceva” (Cor. 6, 12). Adică, din tot ce faci, să ai un folos sufletesc care te împlinește. E mult mai important să ai „viața plină”, decât contul plin.

Și, pentru că suntem în vremuri de frământări, nu uitați că Biserica ne cheamă la cea mai grea luptă din lume: lupta cu tine însuți. Nu cu Dumnezeu, nu cu aproapele. Cine cedează e deja mort. Cine va birui va rămâne veșnic viu... și tânăr. Asemănarea lui Hristos Cel Înviat. 

(Pr. Eugen Tănăsescu, Ziarul Lumina)