Google
 
vineri, 31 aug 2018 - Anul XXIII, nr. 193 (6903)
ANUNŢURI ONLINE:
Acum: 0°C.
La noapte: °C. Meteo
Anunţuri OnlineMonitorulTVAlbum Foto
HoroscopRedacţiaPublicitate
Curs valutar euroEUR:Tendinta4,665 lei
Curs valutar dolar americanUSD:Tendinta4,0855 lei
Newsletter Monitorul de Suceava RSS Monitorul de Suceava Monitorul de Suceava pe Google+ Monitorul de Suceava pe YouTube Monitorul de Suceava pe Twitter Monitorul de Suceava pe Facebook
Printeaza articolulPrintează articolul |  Trimite prin e-mailTrimite e-mail |  Trimite pe Yahoo MessengerMessenger |   1 imagine |   ø fişiere video

Pilda dublei cruzimi și dilema „hainei de nuntă”

Pilda nunții fiului de împărat

„Zis-a Domnul pilda aceasta: Împărăția cerurilor asemănatu-s-a omului împărat care a făcut nuntă fiului său. Și a trimis pe slugile sale ca să cheme pe cei poftiți la nuntă, dar ei n-au voit să vină. Iarăși a trimis alte slugi, zicând: Spuneți celor chemați: Iată, am pregătit ospățul meu; juncii mei și cele îngrășate s-au junghiat și toate sunt gata. Veniți la nuntă! Dar ei, fără să țină seama, s-au dus, unul la țarina sa, altul la neguțătoria lui; iar ceilalți, punând mâna pe slugile lui, le-au batjocorit și le-au ucis. Auzind împăratul de acestea, s-a umplut de mânie și, trimițând oștile sale, au nimicit pe ucigașii aceia și cetății lor i-au dat foc. Apoi a zis către slugile sale: Nunta este gata, dar cei poftiți n-au fost vrednici. Mergeți, deci, la răspântiile drumurilor și, pe câți veți găsi, chemați-i la nuntă. Atunci, ieșind slugile acelea la drumuri, au adunat pe toți câți i-au găsit, și răi, și buni, și s-a umplut casa nunții cu oaspeți. Iar împăratul, intrând ca să privească pe oaspeți, a văzut acolo un om care nu era îmbrăcat în haină de nuntă și i-a zis: Prietene, cum ai intrat aici fără haină de nuntă? El însă a tăcut. Atunci împăratul a zis slujitorilor: Legați-l de picioare și de mâini și aruncați-l în întunericul cel mai din afară. Acolo va fi plângerea și scrâșnirea dinților. Căci mulți sunt chemați, dar puțini aleși.” (Matei 22, 2-14)

Evanghelia Duminicii a 14-a după Rusalii descrie o nuntă făcută de un împărat fiului său. Este, de fapt, o pildă care are ca personaje principale: un împărat, care face nuntă; invitații la ospăț, dar care refuză chemarea, nesocotind onoarea ce li s-a făcut; slujitorii care-și fac datoria, împlinind porunca stăpânului, dar și personaje secundare, adică oameni poftiți la nuntă, dar care nu se așteptau la o asemenea onoare.

În descrierea acestei pilde, atitudinea personajului principal contrariază. Cel puțin, la o primă lectură, atitudinea împăratului este stranie: pedepsește crunt, aparent justificat, pe cei care ­ i-au ucis slujbașii și, la fel de aparent, dar nejustificat, pe un biet nuntaș, luat de pe drum dimpreună cu alți mulți, adunați și ei de pe drumuri și înghesuiți de-a valma în încăperea pregătită pentru nuntă. Așadar, istorisirea din pildă poate fi distribuită în două tablouri, fiecare purtând un titlu. Primul se referă la o cruzime aparent justificată? Enigma unui răspuns, iar cel de-al doilea prezintă dilema „hainei de nuntă”.

 

Atitudinea invitaților: de la nepăsare și dispreț la batjocură și crimă

Așa cum s-a amintit, un împărat face nuntă fiului său. Dar la ceasul nunții, când totul a fost gata, cei invitați refuză să participe la ospățul pregătit. Refuzul lor însă este caracterizat de două atitudini: nepăsare și cruzime. O parte dintre cei invitați disprețuiesc total onoarea care li s-a făcut, unul plecând la țarină, altul la neguțătoria sa. Așadar, manifestă nepăsare și dispreț față de invitația primită.

Atitudinea celor din a doua categorie întrece însă orice imaginație. Nu manifestă nici nepăsare, nici dispreț, ci cruzime: pun mâna pe slujitori și pe unii îi batjocoresc, iar pe alții îi omoară. Slujitori nevinovați cad, astfel, victimă unei cruzimi neîn­țelese.

Auzind acestea, stăpânul se mânie crunt. Este firesc! Astfel că trimite oștile sale, care-i ucid pe toți cei implicați în batjocorirea slujitorilor, iar cetății lor îi dau foc. Crudă răzbunare, iar aparent, și nedreaptă! Că s-a răzbunat pe cei ucigași, plătindu-le după fapta lor, în virtutea Legii Talionului, se înțelege. Dar a nimici și cetatea, dându-i foc, este, parcă, prea mult. Așa că nu putem să nu ne întrebăm: Vor fi fost vinovați, de crima lor, toți locuitorii ei: femei, bătrâni, copii etc.? Cu siguranță, nu! Și-atunci, cum trebuie să înțelegem atitudinea stăpânului care, într-o interpretare simbolic-spirituală, nu e altul decât Dumnezeu? Cu siguranță, luați individual, locuitorii cetății nu vor fi fost toți vinovați față de stăpânul cetății. Și-atunci, de ce au fost totuși pedepsiți toți?

 

Păcatele individuale au și consecințe colective!

Răspunsul trebuie căutat în pedagogia lui Dumnezeu, Care, adesea, pedepsește păcatul și răul săvârșit, nu numai individual, ci și colectiv. Și aceasta o face pentru a fi mai bine înțeles, atât de cei care trăiesc în prezent, cât și de către posteritate, faptul că păcatele personale, individuale, au consecințe nu doar singulare, ci și colective. Doar așa înțelese, faptele reprobabile, săvârșite individual, pot fi corectate de către colectivitate prin faptul de a nu fi aprobate, ci detestate, pentru a nu fi repetate, și-apoi, de-a nu fi săvârșite și de către ceilalți membri ai colec­tivității. Așadar, reprobarea și condamnarea faptelor com­pro­mițătoare, săvârșite individual, dar cu efecte colective, sunt atitudinea care nu trebuie să lipsească cu nici un preț din viața nici unei colectivități.

Probabil că locuitorii respectivei cetăți nu vor fi aprobat fapta concetățenilor lor. Dar, prin lipsă de atitudine și prin nepăsare, tacit, vor fi trecut cu vederea răul comis. Și Dumnezeu, ca un bun, drept, dar, uneori, neînțeles pedagog, prin pedepsirea lor colectivă, a vorbit și altora, generațiilor care au urmat, despre raportul dintre păcat, responsabilitate și pedeapsă. Și prin ei ne vorbește și nouă, celor de azi!

De fapt, refuzul individual al chemării lui Dumnezeu poartă în el ceva și din responsabilitatea colectivă pentru fapta comisă. Simplul fapt de a tăcea, când un rău este comis, înseamnă deja o atitudine față de fapta comisă, și anume, aceea de a nu avea nici una, sau, în cel mai rău caz, de aprobare a ei. Și-atunci, de aici decurge responsabilitatea colectivă pentru consecințele faptelor individuale.

Așadar, mesajul răspunsului dur, neînțeles, al Stăpânului din Evanghelie este unul cât se poate de clar: răutățile individuale au și consecințe colective!

Prin urmare, tâlcuirea pildei este simplă: Împăratul, care face nunta, este Dumnezeu, iar fiul Lui este Mesia. Nunta reprezintă Împărăția lui Dumnezeu, iar slujitorii trimiși să-i cheme pe cei invitați sunt profeții. Cei chemați la nuntă sunt fiii lui Israel, care refuză, în masă, invitația. Ba, mai mult, îi și ucid pe profeți, pe slujitorii lui Yahve, trimiși să-i cheme la comuniune cu El. Cei de la răspântiile drumurilor reprezintă ­neamurile, care, după refuzul iudeilor, au ocupat locul lor.

 

Dilema „hainei de nuntă”. Mesajul pildei

Analizând mai departe atitudinea stăpânului casei, cel puțin câteva întrebări se nasc în mintea oricărui cititor sau ascultător al acestei pilde: Cum să pedepsești cu moartea pe cineva care a refuzat invitația la o nuntă? Cum se face că cruzimea împăratului din Evanghelie nu este de către nimeni blamată? Dacă tot ai chemat pe cineva de pe stradă, pe nepregătite, ca să ocupe locurile celor care au refuzat invitația, cum să-l pedepsești pentru că n-are haină de nuntă? Cum să fie îmbrăcat în haină de nuntă, dacă bietul om se afla la „răspântiile drumurilor”?

Desigur, apare și contraîntrebarea: De ce ceilalți, care veneau și ei de pe stradă, purtau totuși o haină potrivită pentru un astfel de eveniment? Mai mult, în Evanghelie, nu se amintește nimic de vreo pretenție vestimentară pre­stabilită de către gazda nunții. Așadar, altele trebuie să fi fost motivele reacției sale neînțelese.

Între diferitele încercări de a descifra dilema legată de strania reacție a gazdei din pildă se ­înscrie o îndelungată tradiție spirituală, care pune accentul pe înțelesul virtuților ca „haină”, pe care trebuie să o îmbrace orice creștin, ca semn distinctiv al comuniunii cu Stăpânul ceresc, în Împărăția Sa. Astfel, încă Origen, în secolul al III-lea, înțelegea lipsa hainei potrivite pentru nuntă ca fiind lipsa unor virtuți sau fapte precum: bunătatea sufletească, curăția sufletului, milostenia etc. (Origen, „Scrieri alese”, Partea a doua: „Exegeze la Noul Testament. Despre Rugăciune”, în Filocalia (PSB), 7, București 1982).

(Pr. Prof. Dr. Stelian Tofană, Ziarul Lumina)

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Pilda dublei cruzimi și dilema „hainei de nuntă”.
 Vizualizări articol: 591 | 
Notează articolul: 
  • Nota curentă 0.00/5
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Pilda dublei cruzimi și dilema „hainei de nuntă”0.05

Iulius Mall Suceava
AnnaCori
Comentarii

Monitorul de Suceava nu este responsabil juridic pentru conţinutul textelor de mai jos. Responsabilitatea pentru mesajele dumneavoastra vă revine în exclusivitate.


Timpul de 60 zile în care puteaţi posta comentarii pe marginea acestui articol a expirat.



Meniul ZILEI în restaurante sucevene

HaiHui prin Bucovina

Alte titluri din Religie

Ştiri video

Gala Top 10 Suceveni

Top Articole

Elia Studio - Salon de infrumusetare
Mersul trenurilor de călători

SONDAJE

Consideraţi Legea antifumat în spaţiile publice o măsură bună?

Da
Nu
Nu mă interesează

Fotografia zilei - fotografie@monitorulsv.ro

Fotografia zilei